cârmuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
CÂRMUÍ, cârmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra. 2. Tranz. (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. – Cârmă + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÂRMUÍRE, cârmuiri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) cârmui. 2. Organ de conducere; guvern, stăpânire. – V. cârmui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CÂRMU//Í ~iésc tranz. (state, popoare, instituţii etc.) A dirija, stând la cârmă; a guverna. /cârma + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÂRMUÍR//E ~i f. 1) v. A CÂRMUI. 2) Organ de conducere al unei întreprinderi sau al unei instituţii; direcţie; administraţie. [Art. cârmuirea; G.-D. cârmuirii; Sil. -mu-i-] /v. a cârmui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cârmuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârmuiésc, imperf. 3 sg. cârmuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cârmuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cârmuíre s. f., g.-d. art. cârmuírii; pl. cârmuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CÂRMUÍ vb. 1. v. conduce. 2. v. domni. 3. v. administra.
(Dicţionar de sinonime)

CÂRMUÍ vb. v. cârmi, coti, vira.
(Dicţionar de sinonime)

CÂRMUÍRE s. 1. v. conducere. 2. v. domnie. 3. v. administraţie. 4. v. stăpânire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca car carm carmu carmui

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire muire rmuire