cârpit dex - definiţie, sinonime, conjugare
CÂRPÍ, cârpesc, vb. IV. Tranz. 1. A petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut. ♢ Expr. Cu ochii cârpiţi de somn = neputându-şi ţine ochii deschişi din cauza somnului. 2. A repara un obiect spart sau crăpat. 3. Fig. A pălmui pe cineva. 4. Fig. A născoci, a inventa la repezeală o motivaţie, o explicaţie, un pretext (nu prea convingător). – Din sl. krupiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÂRPÍT s.n. Cârpire. – V. cârpi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CÂRP//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte, haine, încălţăminte etc.) A repara prin aplicarea unor cârpeli; a cârpăci; a petici. ♢ Cu ochii ~iţi de somn cu ochii semideschişi din cauza somnului. 2) fig. pop. A lovi cu mâna. 3) (minciuni) A plăsmui la moment. /<sl. krupiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cîrpí (pésc, cârpít), vb. – 1. A petici, a coase un obiect rupt. – 2. A repara, a aranja. – 3. A acoperi găurile dintr-un perete. – 4. A completa puieţii sau răsadurile unei culturi. – 5. A minţi, a născoci lucruri neadevărate. – Megl. cripés „(eu) susţin”. Sl. krŭpiti „a petici” (Cihac, II, 44; DAR), contaminat cu sl. krĕpiti „a întări”, de la krĕpŭ „tare”; cf. bg. kŭrpiă, sb. krpiti, slov. kèrpiti, toţi cu sensul de „a petici”. Se confundă actualmente cu cîrpi „a bate.” Se confundă actualmente cu cîrpi „a bate”. – Der. cîrpeală, s.f. (petic; mijloc, resursă; oişte suplimentară pentru plugul cu patru boi), cf. bg. kŭrpel „petic; reparaţie”; cîrpitură, s.f. (petic, cîrpeală; minciună).
(Dicţionarul etimologic român)

cîrpí (cârpésc, cârpít), vb. – A pălmui, a bate, a lovi. Lat. *colapῑre, din gr. ϰολαπίζω. Familia lui colaphus, bine reprezentată în limbile romanice, a dispărut din rom. (cf. REW 2034); această pierdere „importantă” după Puşcariu, Lr., 259, ajunge totală, dată fiind confuzia acestui unic rezultat rom., cu a cîrpi „a petici”; cf. calabr. curpire „a bate, a lovi”, it. colpire. DAR explică acest cuvînt rom. prin asemănarea cu acţiunea de a astupa găurile dintr-un perete prin mortarul care se lipeşte, cînd este aruncat cu putere. Asemănarea cu ţig. kuripen „a lupta” ‹ sp. curar „a lipi” (Claveria 241) pare întîmplătoare.
(Dicţionarul etimologic român)

cârpí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârpésc, imperf. 3 sg. cârpeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cârpeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cârpít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CÂRPÍ vb. 1. v. petici. 2. a coase, a prinde, a ţese, (Transilv.) a ştopoli, (Mold.) a ţârâi. (I-a ~ ciorapul.) 3. a drege, a repara. (~ un obiect spart.)
(Dicţionar de sinonime)

CÂRPÍ vb. v. ameţi, chercheli, da, îmbăta, pălmui, trage, turmenta.
(Dicţionar de sinonime)

CÂRPÍT adj. v. peticit.
(Dicţionar de sinonime)

CÂRPÍT s. v. peticit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca car carp carpi

Cuvinte se termină cu literele: it pit rpit arpit