cârtire dex - definiţie, sinonime, conjugare
CÂRTÍ, cârtesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-şi exprima (mereu) nemulţumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absenţa celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÂRTÍRE, cârtiri, s.f. (Pop.) Acţiunea de a cârti. – V. cârti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CÂRT//Í ~ésc intranz. A-şi manifesta nemulţumirea (bombănind). /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cîrtí (cârtésc, cârtít), vb. – 1. A bombăni, a bodogăni. – 2. A critica, a lua în tărbacă. – 3. (Banat) A sfîşia, a face bucăţi. Sl. Totuşi nu apare vb. sl. corespunzător, ci numai s. krŭtĕnije „bodogăneală” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 44); cf. bg. kŭrtjă „a scormoni” şi, pentru sensul 3, sb. krtiti „a tortura”. Der. cîrteală, s.f. (faptul de a cîrti); cîrtitor, adj. (care cîrteşte); cîrtelnic, adj. (care cîrteşte, nemulţumit).
(Dicţionarul etimologic român)

cârtí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârtésc, imperf. 3 sg. cârteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cârteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cârtíre s. f., g.-d. art. cârtírii; pl. cârtíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CÂRTÍ vb. v. admonesta, certa, ciopârţi, critica, crâcni, dăscăli, dojeni, învrăjbi, moraliza, murmura, mustra, plânge, protesta, sfârteca, sfâşia, supăra.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca car cart carti cartir

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire rtire artire