cățea dex - definiţie, sinonime, conjugare
CĂŢEÁ, căţele, s.f. 1. Femela câinelui. 2. Epitet dat unei femei rele sau depravate. ♢ Expr. (Rar) Căţea de vreme = vreme rea, cumplită. 3. Fig. (Arg.) Mitralieră. Lat. catella.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CẤTELEA, CẤTA pron. interog., adj. interog. (Precedat de art. „al”, „a”, se întrebuinţează în propoziţii interogative pentru a afla locul pe care îl ocupă cineva sau ceva într-o ierarhie, într-o serie de fiinţe sau de lucruri de acelaşi fel) Al câtelea a reuşit? A câta casă? [Var.: cấtea pron. interog., adj. interog. f.] – Câte + le + a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CẤTEA pron. interog., adj. interog. f. v. câtelea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂŢ//EÁ ~éle f. 1) Femela câinelui. 2) fig. Femeie rea; femeie desfrânată. [Art. căţeaua; G.-D. căţelei] /<lat. cattella
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÂTELEA câta num. nehot. (precedat de articolul al, a se foloseşte în propoziţii interogative pentru a afla ce loc ocupă cineva sau ceva într-o serie) Al ~ copil este el în familie? /câte + le + a
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

căţeá (căţéle), s.f. – 1. Femela cîinelui. – 2. Nume dat unui joc de copii. – 3. Dans tipic. – 4. Prostituată, femeie de moravuri uşoare. – 5. (Arg.) Gură. – Mr., megl. căţăuă, căţao. Lat. catella, cf. căţel.
(Dicţionarul etimologic român)

căţea, căţele s.f. 1. (peior.) gură. 2. (peior.) femeie rea. 3. (mil.) mitralieră. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

căţeá s. f., art. căţeáua, g.-d. art. căţélei; pl. căţéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

câtelea (al ~) pr. m., adj. m., f. a câta
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CĂŢEÁ s. (ZOOL.) (reg.) haită, (Transilv.) gudă.
(Dicţionar de sinonime)

CĂŢEÁ s. v. mitralieră.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cat cate

Cuvinte se termină cu literele: ea tea atea