căciulire dex - definiţie, sinonime, conjugare
CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi în faţa cuiva spre a obţine ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂCIULÍRE, căciuliri, s.f. Faptul de a se căciuli; căciuleală, ploconire. – V. căciuli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE CĂCIUL//Í mă ~ésc intranz. A se închina cu umilinţă (scoţând căciula) pentru a obţine o favoare. /Din căciulă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

căciulí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căciulésc, imperf. 3 sg. căciuleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. căciuleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

căciulíre s. f., g.-d. art. căciulírii; pl. căciulíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CĂCIULÍ vb. v. înjosi, ploconi, umili.
(Dicţionar de sinonime)

CĂCIULÍRE s. v. înjosire, ploconeală, plo-conire, umilire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cac caci caciu caciul

Cuvinte se termină cu literele: re ire lire ulire iulire