cădelnițare dex - definiţie, sinonime, conjugare
CĂDELNIŢÁ, cădelniţez, vb. I. Intranz. A mişca (într-o parte şi într-alta) cădelniţa, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, linguşitoare. – Din cădelniţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CĂDELNIŢ//Á ~éz tranz. 1) bis. A tămâia cu cădelniţa. 2) rar (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a căpăta o favoare); a măguli; a linguşi; a flata; a adula. /Din cadelniţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cădelniţá vb., ind. prez. 1 sg. cădelniţéz, 3 sg. şi pl. cădelniţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CĂDELNIŢÁ vb. (BIS.) a tămâia, (înv. şi reg.) a cădi. (Preotul ~.)
(Dicţionar de sinonime)

CĂDELNIŢÁRE s. (BIS.) tămâiere.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cad cade cadel cadeln

Cuvinte se termină cu literele: re are tare itare nitare