călăfătuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
CĂLĂFĂTUÍ, călăfătuiesc, vb. IV. Tranz. A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punţii unei nave în vederea etanşării. – Calafat + suf. -ui. Cf. ngr. k a l a f a t i z o.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂLĂFĂTUÍRE, călăfătuiri, s.f. Acţiunea de a călăfătui şi rezultatul ei. – V. călăfătui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CĂLĂFĂTU//Í ~iésc tranz. (punţi sau bordaje ale navelor) A astupa pe la încheieturi sau prin rosturi cu calafat. /calafat + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

călăfătuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. călăfătuiésc, imperf. 3 sg. călăfătuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. călăfătuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

călăfătuíre s. f., g.-d. art. călăfătuírii; pl. călăfătuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CĂLĂFĂTUÍ vb. a calfata. (~ puntea unei nave.)
(Dicţionar de sinonime)

CĂLĂFĂTUÍRE s. calfatare. (~ a punţii unei nave.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cal cala calaf calafa

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire tuire atuire