călărit dex - definiţie, sinonime, conjugare
CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. Intranz. A merge călare. ♦ Tranz. A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂLĂRÍT s.n. Călărie. – V. călări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CĂLĂR//Í ~ésc 1. intranz. A merge călare. 2. tranz. (caii) A mâna stând călare. /Din călare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

călări, călăresc v.t. 1. (er. – d. bărbaţi) a avea contact sexual cu o femeie. 2. (deţ.) a fuma. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

călărit s.n. sg. (er.) act sexual. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

călărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. călărésc, imperf. 3 sg. călăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. călăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

călărít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CĂLĂRÍ vb. a încăleca. (~ calul.)
(Dicţionar de sinonime)

CĂLĂRÍT s. v. călărie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cal cala calar calari

Cuvinte se termină cu literele: it rit arit larit alarit