călcîi dex - definiţie, sinonime, conjugare

călcîi

[Sinonime]
CÁLCE1, călci, s.f. (În sintagma) Calcea calului = plantă erbecee perenă, toxică, cu frunze groase şi lucitoare, în formă de copită de cal, şi cu flori mari, galbene-aurii (Caltha palustris). – Lat. calx, calcis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÁLCE2, s.f. 1. Oxid de calciu. 2. Material refractar obţinut prin calcinarea carbonatului de calciu natural. – Din lat. calx, calcis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÁLC//E1 f. : ~ea calului plantă erbacee perenă, toxică, având tulpină ramificată la bază, flori mari galbene şi frunze groase lucitoare, care creşte prin bălţi şi locuri umede. /<lat. calx, calcis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÁLCE2 f. 1) Var nestins. 2) Material refractar obţinut prin calcinarea calcarului. /<lat. calx, calcis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cálce (-ce), s.f. – Gălbenele (Caltha palustris). Probabil din lat. caltha, cuvînt care apare la Plaut, şi care înseamnă „plantă cu flori galbene”, cum sînt într-adevăr gălbenelele. Pentru a explica fonetismul, ar trebui plecat de la un der. *calthea › *calţe (pentru ţece, cf. arici). În general se admiteacest cuvînt calce reprezintă lat. calx, acuz. calcem (Candrea, Rom., XXXI, 273; Puşcariu 256; REW 1534; Candrea-Dens., 215; DAR); însă semantismul este mai puţin clar.
(Dicţionarul etimologic român)

cálce (bot.) s. f., pl. călci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cálce (chim.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CALCE-MÁRE s. v. rostopască.
(Dicţionar de sinonime)

CÁLCE s. v. oxid de calciu.
(Dicţionar de sinonime)

CÁLCE s. v. var.
(Dicţionar de sinonime)

CALCEA-CÁLULUI s. (BOT.; Caltha palustris) (reg.) bulbuc, bulbucel, scalce, zlat, capră-nemţească.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cal calc calci

Cuvinte se termină cu literele: ii cii lcii alcii