călire dex - definiţie, sinonime, conjugare
CĂLÍ, călesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A mări duritatea şi rezistenţa unui metal sau a unui aliaj prin răcire bruscă după o încălzire la temperatură înaltă; a oţeli. 2. Tranz. şi refl. Fig. A (se) întări, a (se) consolida, a (se) oţeli. II. Tranz. A prăji în grăsime un aliment, în special varza. – Din sl. kaliti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂLÍRE, căliri, s.f. Acţiunea de a (se) căli. ♦ Tratament termic al oţelului, care constă în încălzirea piesei la o temperatură superioară punctului de transformare, urmată de răcirea ei bruscă într-un mediu gazos, lichid sau granular, în vederea măririi durităţii, mai ales a stratului superficial. – V. căli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CĂL//Í ~ésc tranz. 1) (metale sau aliaje metalice) A face dur şi rezistent supunând unei operaţii consecutive de încălzire puternică şi de răcire bruscă. 2) (persoane) A face să se călească. 3) (mai ales legume) A prăji în (multă) grăsime. /<sl. kaliti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CĂL//Í mă ~ésc intranz. (despre persoane) 1) A supune organismul unui sistem de proceduri (băi de apă, aer, soare) pentru a-i mări rezistenţa faţă de unele condiţii nefavorabile ale mediului. 2) fig. A deveni puternic şi rezistent prin adaptarea la diferite greutăţi; a se oţeli. /<sl. kaliti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

călí (călésc, călít), vb. – 1. A oţeli. – 2. A întări, a consolida, a oţeli. – 3. A găti (mai ales varză), punînd să fiarbă cu untură de porc şi slănină. – 4. (Refl.) A se ameţi, a se chercheli. – Mr. călescu „a încăli; a sătura; a îmbăta”; megl. călit, adj. Sl. kaliti „a răcori, a modera” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. bg. kaljă, slov. kaliti. Conev 76 derivă cuvîntul rom. direct din bg. – Der. căleală, s.f. (oţelire, călit; stare sufletească; beţie); călitură, s.f. (oţelire).
(Dicţionarul etimologic român)

călí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. călésc, imperf. 3 sg. căleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. căleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

călíre s. f., g.-d. art. călírii; pl. călíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

CĂLÍ vb. IV. În gastronomie, a prăji un aliment în puţină grăsime, înainte de prepararea propriu-zisă, pentru a coagula suprafaţa acestuia sau a-l rumeni, pentru a colora astfel preparatul.
(Dicţionar gastronomic explicativ)



Sinonime:
CĂLÍ vb. (TEHN.) 1. a oţeli, (pop.) a iuţi. (~ oţelul.) 2. a oţeli, (reg.) a pânzui. (~ tăişul unui instrument.)
(Dicţionar de sinonime)

CĂLÍ vb. v. ameţi, chercheli, fortifica, îmbăta, întări, turmenta.
(Dicţionar de sinonime)

CĂLÍRE s. (TEHN.) călit, oţelire, (pop.) iuţire. (~ fierului.)
(Dicţionar de sinonime)

CĂLÍRE s. v. fortificare, întărire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cal cali calir

Cuvinte se termină cu literele: re ire lire alire