călugări dex - definiţie, sinonime, conjugare
CĂLÚGĂR, călugări, s.m. I. Bărbat care a făcut legământ să ducă o viaţă religios-ascetică şi care trăieşte într-o comunitate mănăstirească; monah. II. Instalaţie hidrotehnică cu ajutorul căreia se poate evacua apa din heleşteie, lacuri sau bazine artificiale în vederea primenirii ei. – Din sl. kalugerŭ (< gr.).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂLUGĂRÍ, călugăresc, vb. IV. Refl. şi tranz. A (se) face călugăr (1) sau călugăriţă (1). – Din călugăr.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂLÚGĂR ~i m. Bărbat care face parte dintr-o comunitate mănăstirească; monah. /<sl. kalugeru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CĂLUGĂR//Í ~ésc tranz. A face să se călugărească. /Din călugăr
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CĂLUGĂR//Í mă ~ésc intranz. A trece în tagma călugărilor; a deveni călugăr. /Din călugăr
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

călúgăr (călúgări), s.m. – 1. Monah. – 2. Încălzitor pentru pat. – Mr., megl. călugăr. Ngr. ϰαλόγερος (Murnu 9), posibil prin intermediul sl. kalugerŭ; cf. bg., sb. kaluger (Iordan, BF, VI, 150). Der. călugăraş, s.m. (dim. al lui călugăr; pastilă aromată); călugăresc, adj. (monahal); călugăreşte, adv. (în felul călugărilor); călugăret, s.n. (mulţime de călugări); călugări, vb. (a face pe cineva călugăr, a-l închide într-o mănăstire, în general împotriva voinţei lui; refl., a se face călugăr); călugărie, s.f. (viaţă de călugăr); călugărime, s.f. (mulţime de călugări); călugărire, s.f. (acţiunea de a se face călugăr); călugărit, s.n. (starea de a fi călugăr; călugărie); călugăriţă, s.f. (femeie care trăieşte într-o comunitate mănăstirească; insectă, Mantis religiosa; libelulă, Libellula depressa; gărgăriţă, Coccinella septempunctata), cf. sb. kalugerica „specie de ciupercă”, bg. kalugerica „călugăriţă, nagîţ”, ngr. ϰαλογρίτζα „silvie”.
(Dicţionarul etimologic român)

călugăr, călugări s.m. (deţ.) condamnat care are de efectuat o pedeapsă mare. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

călúgăr s. m., pl. călúgări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

călugărí vb., ind. prez. 1 sg. şl 3 pl. călugărésc, imperf. 3 sg. călugăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. călugăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CĂLÚGĂR s. (BIS.) monah, părinte.
(Dicţionar de sinonime)

FLOAREA-CĂLÚGĂRULUI s. v. ciuin, odagaci, săpunariţă.
(Dicţionar de sinonime)

CĂLUGĂRÍ vb. (BIS.) (rar) a (se) tunde, (înv.) a (se) postrigi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cal calu calug caluga

Cuvinte se termină cu literele: ri ari gari ugari lugari