călugăriță dex - definiţie, sinonime, conjugare
CĂLUGĂRÍ, călugăresc, vb. IV. Refl. şi tranz. A (se) face călugăr (1) sau călugăriţă (1). – Din călugăr.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂLÚGĂRIŢĂ, călugăriţe, s.f. I. Femeie care a făcut legământ să ducă o viaţă religios-ascetică şi care trăieşte într-o comunitate mănăstirească; monahie2. II. Insectă carnivoră mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din faţă în formă de cange, care-i servesc la prinderea prăzii (Mantis religiosa). – Călugăr + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CĂLUGĂR//Í ~ésc tranz. A face să se călugărească. /Din călugăr
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CĂLUGĂR//Í mă ~ésc intranz. A trece în tagma călugărilor; a deveni călugăr. /Din călugăr
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CĂLUGĂRÍŢ//Ă ~e f. 1) Femeie care face parte dintr-o comunitate mănăstirească; maică. 2) Insectă carnivoră mare, de culoare verde-cafenie. /călugar + suf. ~iţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

călugăriţă, călugăriţe s.f. damigeană. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

călugărí vb., ind. prez. 1 sg. şl 3 pl. călugărésc, imperf. 3 sg. călugăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. călugăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

călugăríţă s. f., g.-d. art. călugăríţei; pl. călugăríţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CĂLUGĂRÍ vb. (BIS.) (rar) a (se) tunde, (înv.) a (se) postrigi.
(Dicţionar de sinonime)

CĂLÚGĂRIŢĂ s. (BIS.) maică, monahă, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu.
(Dicţionar de sinonime)

CĂLÚGĂRIŢĂ s. v. libelulă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cal calu calug caluga

Cuvinte se termină cu literele: ta ita rita arita garita