cămașă dex - definiţie, sinonime, conjugare

cămașă

[Sinonime]
CĂMÁŞĂ, cămăşi, s.f. 1. Îmbrăcăminte (de pânză, mătase etc.) care se poartă pe piele, acoperind partea superioară a corpului. ♢ Cămaşă de noapte = îmbrăcăminte de pânză, de mătase etc. (lungă), care se poartă ca veşmânt pentru dormit. Cămaşă de forţă = cămaşă specială confecţionată din pânză rezistentă, prevăzută cu cordoane, cu care se imobilizează temporar nebunii furioşi, împiedicându-i să comită acţiuni violente, iresponsabile. ♢ Expr. A rămâne în cămaşă = a rămâne sărac, a pierde tot. A nu avea nici cămaşă pe el = a fi foarte sărac. A lăsa (pe cineva) în cămaşă sau a-i lua (cuiva) şi cămaşa de pe el = a-i lua (cuiva) tot ce are, a-l lăsa sărac. Îşi dă şi cămaşa de pe el, se spune despre un om exagerat de milos şi de darnic. A nu-l mai încăpea cămaşa = a fi înfumurat; a-i merge cuiva foarte bine. A nu avea (sau a nu şti) pe unde să scoţi cămaşa = a fi în mare încurcătură, a nu şti cum să scapi. Arde cămaşa pe cineva = este în mare zor; are mare nevoie de ceva. 2. Membrană, înveliş (subţire), căptuşeală care îmbracă diferite obiecte, piese etc. ♦ (Pop.) Placentă (1). ♦ Îmbrăcăminte interioară a unui obiect, de obicei cilindric. 3. Compus: cămaşa-broaştei = algă verde de apă dulce de forma unei reţele, alcătuită din celule lungi, cilindrice (Hydrodictyon reticulatum). [Var.: căméşă s.f.] – Lat. camisia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂM//ÁŞĂ ~ăşi f. 1) Îmbrăcăminte care se poartă pe piele acoperind partea de sus a corpului. ♢ A lua şi ~aşa de pe cineva a-i lua cuiva totul; a lăsa pe cineva fără nimic. Îşi dă şi ~aşa de pe el se spune despre cineva foarte darnic. 2) Membrană sau înveliş subţire care acoperă unele materii sau corpuri. 3) Îmbrăcăminte exterioară sau interioară a unei piese de maşină. [G.-D. cămăşii] /<lat. camisia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cămáşă (-ắşi),1. Îmbrăcăminte de (pînză) care acoperă parte superioară a corpului. – 2. Vălul de la altar. – 3. Husă pentru mobile. – 4. Mapă. – 5. Supracopertă (de carte). – 6. Pleavă. – 7. Membrană care înveleşte ceapa, usturoiul şi alţi bulbi. – 8. Placentă. – 9. Spuma vinului care fermentează. – Var. cămeşe, cămaşă. Mr., megl. cămeaşă. Lat. camisia (Diez, I, 102 şi Gramm., I, 19; Puşcariu 266; Meyer 187; Candrea-Dens., 235; REW 1550; DAR); cf. alb. këmisë, it. camiscia, fr. chemise, sp., port. camisa. A trecut recent de la decl. în la cea în -e, ca toate cuvintele terminate în -şe sau -je. Der. cămăşoi, s.n. (cămaşă lungă); cămăşică, s.f. (maiou); cămăşuţă, s.f. (maiou).
(Dicţionarul etimologic român)

a arde cămaşa pe cineva expr. a fi în criză de timp (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cămáşa-broáştei s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cămáşă s. f., art. cămáşa, g.-d. art. cămăşii; pl. cămăşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CĂMAŞALUIDUMNEZÉU s. v. rochiţa-rândunelei, rochiţa-rândunicii, volbură.
(Dicţionar de sinonime)

CĂMAŞAMAICIIDÓMNULUI s. v. rochiţa-rândunelei, rochiţa-rândunicii, volbură.
(Dicţionar de sinonime)

CĂMÁŞĂ s. 1. v. combinezon. 2. v. membrană.
(Dicţionar de sinonime)

CĂMÁŞĂ s. v. placentă, tunică.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cam cama camas

Cuvinte se termină cu literele: sa asa masa amasa