cănire dex - definiţie, sinonime, conjugare
CĂNÍ, cănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vopsi (în negru), mai ales părul. – Cf. tc. k i n a „c ă n e a l ă”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂNÍRE s.f. (Pop.) Acţiunea de a căni. – V. căni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CĂN//Í ~ésc tranz. pop. (mai ales părul) A vopsi în negru. /cf. turc. kina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

căní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cănésc, imperf. 3 sg. căneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. căneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

căníre s. f., g.-d. art. cănírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ca can cani canir

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire anire