căpăstru dex - definiţie, sinonime, conjugare

căpăstru

[Sinonime]
CĂPẮSTRU, căpestre, s.n. Porţiune de harnaşament, confecţionată din frânghie sau din curea, care se pune pe capul calului, al măgarului etc. pentru a lega animalul respectiv la iesle sau pentru a-l duce undeva. – Lat. capistrum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂP//ẮSTRU ~éstre f. Parte de harnaşament care se îmbracă pe capul calului pentru a-l lega sau a-l duce undeva. /<lat. capistrum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

căpắstru (căpéstre), s.n. – 1. Porţiune de harnaşament care se pune pe capul calului. – 2. Şuvoi de apă de la titirezul coşului de moară. – Mr. căpestru, căprestu, megl., istr. căpestru. Lat. capῑstrum (Puşcariu 272; Candrea-Dens., 243; REW 1631; DAR), cf. alb. kapistrë, it. capestro, prov., cat. cabestre, fr. chevêtre, sp. cabestro, port. cabresto. – Der. căpăstra (var. încăpăstra), vb. (a duce de căpăstru, a conduce;a înconjura ogorul cu o brazdă care indică limitele acestuia; a înconjura un chenar cu un tiv de siguranţă), care poate reprezenta lat. capῑstrāre (Candrea-Dens., 245; REW 1630); căpăstrui, vb. (a duce de căpăstru); căpestreală, s.f. (însăilare dublă în jurul unui petic). Din rom. provine rut. kapestra (Candrea, Elemente, 404; Berneker 485).
(Dicţionarul etimologic român)

căpăstru s. n., art. căpăstrul; pl. căpéstre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CĂPĂSTRU s. 1. (Transilv.) căpăţan. (~ al calului.) 2. (TEHN.) (reg.) întinzător, strunea. (~ la teica morii.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cap capa capas capast

Cuvinte se termină cu literele: ru tru stru astru pastru