căpătâi dex - definiţie, sinonime, conjugare
CĂPĂTÁ, cápăt, vb. I. Tranz. 1. A obţine un lucru solicitat, a primi (în dar sau de pomană). ♢ Loc. adj. De căpătat = primit de pomană, obţinut prin cerşeală. 2. A câştiga; a agonisi; a dobândi prin... – Lat. pop. capitale.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂPĂTẤI, căpătâie, s.n. 1. Parte a patului sau a oricărui alt obiect, pe care se pune capul; p. ext. pernă sau alt obiect pe care se pune capul. ♢ Loc. adj. şi adv. Fără căpătâi = fără ocupaţie (bine definită), fără rost. ♢ Expr. A sta la căpătâiul cuiva = a veghea lângă o persoană bolnavă. A nu avea căpătâi = a nu avea nici un rost în viaţă. (Înv.) A face (cuiva) de căpătâi = a căpătui; a căsători (pe cineva). ♦ Carte de căpătâi = a) carte fundamentală într-o disciplină sau în literatură; b) carte preferată. 2. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva. 3. Capăt (1), sfârşit. ♢ Expr. A scoate ceva la căpătâi sau a o scoate la căpătâi (cu ceva) = a termina ceva cu succes, a o scoate la capăt. A da de căpătâi = a da de capăt, a descurca. Lat. capitaneum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CĂPĂTÁ cápăt tranz. 1) A obţine în urma unui efort; a dobândi; a contracta. 2) A primi în dar. /<lat. capitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CĂPĂTÂ//I ~ie n. 1) Parte a patului pe care se pune capul. ♢ A sta la ~iul cuiva a veghea lângă un bolnav. 2) Obiect sub formă de sac scurt şi larg umplut cu pene, lână sau vată, care se pune sub cap în timpul somnului; pernă. ♢ Fără ~ fără casă; fără rost în viaţă. Carte de ~ a) carte fundamentală într-un domeniu; b) carte de care nu te poţi despărţi. /<lat. capitaneum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

căpătá (cápăt, căpătát), vb. – 1. A obţine, a căpăta. – 2. A primi de pomană. – 3. (Trans. de Vest). A culege, a recolta. Lat. *capĭtāre, de la cāput „capital” (Puşcariu 973; Candrea-Dens., 241; REW 1635; Philippide, II, 635); cf. alb. kapëtoń, it. capitare „a ajunge” şi der. romanici de la *accapĭtāre (prov. acaptar „a-şi spori capitalul”, fr. achever „a termina”, v. sp. acabdar). Totuşi, DAR are îndoieli în legătură cu această der., întemeindu-se pe faptul că acest cuvînt nu apare în texte vechi. Criteriul său nu pare decisiv. Pe de altă parte, cuvîntul este cu siguranţă pop., şi nu are nimic a face cu mag. kapni „a obţine” (cf. rom. căpui), propus de DAR. După ipoteza abandonată a lui Creţu 309, ar fi reprezentant al lat. captāre. Cf. scăpăta.
(Dicţionarul etimologic român)

căpătîi (căpătấie), s.n. – 1. Parte a patului pe care se pune capul. – 2. Cămin, şi, prin extindere, situaţie, stare socială. – 3. Cuzinet; lagăr, palier. – 4. Pană; ic. – 5. Capăt, sfîrşit. – 6. Bucată, fragment, crîmpei. – Mr. căpitîńu, căpitińu, megl. căpitǫń. Lat. capĭtāneum „capital” (Puşcariu 274; REW 1633; DAR); cf. it. capitagna (rov. kapetano) şi der. neol. căpitan. – Der. căpătier, s.m. (în Mold., în epoca Regulamentului Organic, locuitori săraci, care în drept nu aveau loc de căpătîi, şi prin urmare nu aveau obligaţii fiscale); căpătui, vb. (a căsători; a înzestra, a dota; a găzdui), format cu suf. verbal -ui (Puşcariu, Dacor., II, 595; REW 1634 consideră „şocantă” der., dar motivele nu ni se par evidente; în plus, este posibil şi ca forma căpătuiesc să fie numai o formă analogică de la căpătîiesc, cum sugerează DAR); căpătuială, s.f. (situaţie; căsătorie).
(Dicţionarul etimologic român)

a alege de căpătâi expr. a acosta o prostituată (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

căpătá vb., ind. prez. 1 sg. cápăt, 2 sg. cápeţi, 3 sg. şi pl. cápătă, 1 pl. căpătăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. cápete
(Dicţionar ortografic al limbii române)

căpătâi s. n., pl. căpătâie, art. căpătâiele
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CĂPĂTÁ vb. 1. v. primi. 2. a avea, a câştiga, a dobândi, a încasa, a obţine, a primi. (~ 5 000 de lei de la mine dacă ...) 3. v. obţine. 4. v. dobândi. 5. v. contracta.
(Dicţionar de sinonime)

CĂPĂTÂI s. 1. v. cap. 2. cap, creştet. (La ~ul unui bolnav.) 3. (pop.) podval. (~ pe care se aşază un butoi.) 4. v. vârtej. 5. v. broască.
(Dicţionar de sinonime)

CĂPĂTÂI s. v. perinoc.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cap capa capat capata

Cuvinte se termină cu literele: ai tai atai patai apatai