căpătare dex - definiţie, sinonime, conjugare
CĂPĂTÁ, cápăt, vb. I. Tranz. 1. A obţine un lucru solicitat, a primi (în dar sau de pomană). ♢ Loc. adj. De căpătat = primit de pomană, obţinut prin cerşeală. 2. A câştiga; a agonisi; a dobândi prin... – Lat. pop. capitale.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CĂPĂTÁ cápăt tranz. 1) A obţine în urma unui efort; a dobândi; a contracta. 2) A primi în dar. /<lat. capitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

căpătá (cápăt, căpătát), vb. – 1. A obţine, a căpăta. – 2. A primi de pomană. – 3. (Trans. de Vest). A culege, a recolta. Lat. *capĭtāre, de la cāput „capital” (Puşcariu 973; Candrea-Dens., 241; REW 1635; Philippide, II, 635); cf. alb. kapëtoń, it. capitare „a ajunge” şi der. romanici de la *accapĭtāre (prov. acaptar „a-şi spori capitalul”, fr. achever „a termina”, v. sp. acabdar). Totuşi, DAR are îndoieli în legătură cu această der., întemeindu-se pe faptul că acest cuvînt nu apare în texte vechi. Criteriul său nu pare decisiv. Pe de altă parte, cuvîntul este cu siguranţă pop., şi nu are nimic a face cu mag. kapni „a obţine” (cf. rom. căpui), propus de DAR. După ipoteza abandonată a lui Creţu 309, ar fi reprezentant al lat. captāre. Cf. scăpăta.
(Dicţionarul etimologic român)

căpătá vb., ind. prez. 1 sg. cápăt, 2 sg. cápeţi, 3 sg. şi pl. cápătă, 1 pl. căpătăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. cápete
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CĂPĂTÁ vb. 1. v. primi. 2. a avea, a câştiga, a dobândi, a încasa, a obţine, a primi. (~ 5 000 de lei de la mine dacă ...) 3. v. obţine. 4. v. dobândi. 5. v. contracta.
(Dicţionar de sinonime)

CĂPĂTÁRE s. 1. v. primire. 2. v. dobândire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cap capa capat capata

Cuvinte se termină cu literele: re are tare atare patare