căpița dex - definiţie, sinonime, conjugare
CĂPÍŢĂ, căpiţe, s.f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreţ sau de cereale. 2. (Rar) Căpăţână (3). – Din bg. kopica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂPIŢÁ vb. I. v. căpiţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂPÍŢ//Ă ~e f. Grămadă mare şi înaltă de fân sau de alte plante de nutreţ (sau cereale) în formă de con; stog; claie. /<bulg. kopica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

capíţă (-ţe), s.f. – Grămadă conică de fîn. – Mr. căpiţă, copiţă. Sl. kopica (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 87; Meyer 198; Puşcariu, Lr., 284; Conev 69 şi 75); cf. bg. kapica, kopica, kupica, sb. kapica, ceh., pol. kopica „grămadă” şi, pornind de la sl., ngr. ϰόπιτσας (Meyer, Neugr. St., II, 33), alb. kopitsë, mag. kopicz. Schimbarea lui oa pare a fi prezentat dificultăţi aşa încît unii filologi au căutat explicaţia în limbile romanice. Cf. Pascu, I, 57, care porneşte de la lat. cappa şi se referă la vegl. cappa „claie”. Totuşi, pare de preferat explicaţia prin sl.; este vorba de un der. de la sl. kupiti „a aduna”, cf. pol. kopić „a îngrămădi” şi rom. cupie. Pentru fonetism, cf. gata. – Der. căpiţie, s.f. (grămadă de trestie).
(Dicţionarul etimologic român)

căpíţă s. f., g.-d. art. căpíţei; pl. căpíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CĂPÍŢĂ s. claie, porcoi, stog, (pop.) plastă, porcan, (reg.) boaghe, por, porcănaş, porcoiaţă, porconeaţă, porculean, porculete, porculeţ, porcuţ, porşog, porşor, schirdă, (Olt.) clădiş, (Transilv. şi Ban.) ploscă, (Transilv.) pup. (~ de fân.)
(Dicţionar de sinonime)

CĂPÍŢĂ s. v. bonetă, boneţică, pop, scufie, scufiţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cap capi capit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita pita apita