căpitan dex - definiţie, sinonime, conjugare

căpitan

[Sinonime]
CĂPITÁN, căpitani. s.m. 1. Grad de ofiţer superior locotenentului şi inferior maiorului; persoană care are acest grad. ♢ (Mar.) Căpitan-locotenent = grad corespunzător căpitanului din armata de uscat sau de aviaţie; ofiţer care are acest grad. Căpitan de rangul întâi (sau al doilea, al treilea) = grad corespunzător colonelului (sau locotenent-colonelului, maiorului); ofiţer care are acest grad. 2. (Urmat uneori de determinările „de vas”, „de şlep”, „de remorcher”) Comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri. ♢ Căpitan de port = persoană însărcinată cu conducerea activităţii unui port sau a unui oficiu portuar. 3. (Înv.) Persoană care comanda o oştire sau o parte a ei; comandant. ♢ Căpitan-paşa = comandantul flotei turceşti. ♦ Căpetenie (de haiduci, de hoţi etc.). ♦ Căpitan de poştă = administrator al unei poşte. 4. (Sport) Jucător care în timpul unei competiţii este reprezentantul şi conducătorul echipei din care face parte. – Din it. capitano, rus. kapitan. Cf. magh. k a p i t á n y.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂPITÁN ~i m. 1) Ofiţer cu grad inferior celui de maior. 2) Comandant al unei nave. ♢ ~ de rangul întâi (doi, trei) grad în marina militară corespunzător colonelului (locotenent-colonelului, maiorului) din trupele de uscat. 3) Conducător al unei echipe sportive. 4) v. CĂPETENIE. /<it. capitano, rus. kapitän
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

căpitán (căpitáni), s.m. – 1. Grad de ofiţer superior locotenentului şi inferior maiorului, în armata modernă. – 2. Căpetenie militară, în general. – 3. În vechea organizare militară, căpetenie de judeţ cu atribuţii militare, administrative şi poliţieneşti. – Mr. căpitan. It. capitano, intrat în rom. din Evul Mediu, probabil pe filieră levantină (cf. REW 1634); cf. ngr. ϰαπιτάν, alb., bg. kapitan, tc. kaptan, sb. kapetan, mag. kapitány. Referirea lui Sanzewitsch 198 la rus. kapitan este inutilă. Der. căpitanat, s.n. (căpitanie, district militar); căpităneasă, s.f. (soţie de căpitan); căpitănesc, adj. (de căpitan); căpitanie, s.f. (companie, detaşament condus de un căpitan); căpitan-paşa (var. capudan-paşa), s.m. (amiral al flotei turceşti), din tc. kaptan sau kapudan paşa (înv.).
(Dicţionarul etimologic român)

CĂPITÁN s. m. 1. grad de ofiţer inferior, între locotenent şi maior. o (mar.) ~ -locotenent = grad echivalent căpitanului din armata de uscat. 2. comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri. o ~ de port = funcţionar care asigură activitatea unui port. 3. (fig.) şef, conducător. o ~ de poştă = administrator al unei poşte. 4. (sport) jucător desemnat să reprezinte şi să conducă, în timpul unei competiţii, echipa din care face parte. (< it. capitano, rus. kapitan)
(Marele dicţionar de neologisme)

căpitán-locotenént s. m., pl. căpitáni-locotenénţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

căpitán s. m., pl. căpitáni
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CĂPITÁN s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, şef.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cap capi capit capita

Cuvinte se termină cu literele: an tan itan pitan apitan