căprar dex - definiţie, sinonime, conjugare

căprar

[Sinonime]
CĂPRÁR1, căprari, s.m. (Rar) Păstor de capre. – Lat. caprarius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂPRÁR2, căprari, s.m. (Pop.) Caporal. – Probabil din magh. káprár (káplár). Cf. bg. k a p r a l, rus. k a p r á l.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂPRÁR1 ~i m. pop. Grad militar imediat inferior celui de sergent; caporal. /<ung. káprar, germ. Kapral
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CĂPRÁR2 ~i m. rar Persoană care paşte caprele. /<lat. caprarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

căprár (căprári), s.m. – Păstor de capre. – Mr., megl. căprar. Lat. caprārius (Puşcariu 280; Candrea-Dens., 240; REW 1648); cf. it. capraio, prov., cat. cabrier, fr. chevrier, sp. cabrero, port. cabreiro. Nu trebuie să se confunde cu omonimul său căprar „caporal”. cf. caporal. Der. căprăreasă, s.f. (păstoriţă de capre); căprăreaţă, s.f. (stînă de capre), pe care Candrea-Dens., 249, îl derivă de la un lat. *capraricia, cf. sp. cabreriza, dar care poate fi şi un der. intern, cu suf. -eaţă (cf. strungăreaţă, porcăreaţă); căprărie, s.f. (stînă de capre); căprărit, s.n. (stînă de capre).
(Dicţionarul etimologic român)

căprar, căprari s.m. 1.(mil., înv.) caporal. 2. (deţ., reed.) supraveghetor de noapte. 3. şef foarte sever. 4. femeie dură, cu comportament şi aspect fizic masculin. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

căprár (păstor, caporal) s. m. (sil. -prar), pl. căprári
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CĂPRÁR s. v. caporal.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cap capr capra

Cuvinte se termină cu literele: ar rar prar aprar