căpuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
CĂPUÍ, căpuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. şi reg.) A pune mâna pe cineva; a prinde, a încăpui. 2. Refl. A obţine, a-şi procura; a încăpui. – Din magh. kapni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂPUÍRE1, căpuiri, s.f. Acţiunea de a căpui şi rezultatul ei. – V. căpui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂPUÍRE2, căpuiri, s.f. Operaţie prin care se turteşte extremitatea liberă a corpului unui nit, pentru a forma al doilea cap). – Cf. c a p 1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

căpuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căpuiésc, imperf. 3 sg. căpuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. căpuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

căpuíre (prindere; baterea nitului) s. f., g.-d. art. căpuírii; pl. căpuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CĂPUÍ vb. v. apuca, înhăţa, înşfăca, lua, prinde.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cap capu capui capuir

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire puire apuire