căputare dex - definiţie, sinonime, conjugare
CĂPUTÁ, căputez, vb. I. Tranz. A pune căpute noi la o încălţăminte uzată; a încăputa. ♦ A înlocui, total sau parţial, la un ciorap uzat partea care acoperă laba piciorului; a încăputa. – Din căpută.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂPUTÁRE, căputări, s.f. (Rar) Acţiunea de a căputa. – V. căputa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CĂPUT//Á ~éz tranz. (încălţăminte uzată) A înzestra cu căpute noi. /Din căpută
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

căputá vb., ind. prez. 1 sg. căputéz, 3 sg. şi pl. căputeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

căputáre s. f., g.-d. art. căputării; pl. căputări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CĂPUTÁ vb. a încăputa, (înv. şi reg.) a însura. (~ ciorapii, încălţămintea.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cap capu caput caputa

Cuvinte se termină cu literele: re are tare utare putare