cărturar dex - definiţie, sinonime, conjugare

cărturar

[Sinonime]
CĂRTURÁR, cărturari, s.m. Învăţat, erudit; savant. – Din ngr. hartulários.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂRTURÁR ~i m. Om învăţat. /<ngr. hartulários
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cărturár (cărturári), s.m. – Învăţat, persoană cultă, erudit. De la carte, prin intermediul unei der. neclare. Tocmai datorită acestei dificultăţi, se explică de obicei cu der. de la ngr. ϰαρτουλάριος „secretar, condeier” (Densusianu, Rom., XXXIII, 276; DAR). Totuşi, semantismul este dificil şi, pe de altă parte cărturăreasă se poate explica numai plecînd de la cărţi „cărţi de joc”. Trebuie plecat probabil de la imaginea unui pl. *cărturi (la fel cu cărnuri) care, chiar fără să se fi folosit, a permis der. cu ajutorul suf. -ar. Derivările pe baza pl. sînt frecvente, cf. gîndgînduri, › îngîndurat, timptimpuritimpuriu etc. V. şi înfăşura, înhăinura. – Der. cărturăreasă, s.f. (femeie care ghiceşte în cărţi); cărturăresc, adj. (cult); cărturărie, s.f. (înţelepciune).
(Dicţionarul etimologic român)

cărturár s. m., pl. cărturári
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CĂRTURÁR s. v. învăţat.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Cărturarnecărturar
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca car cart cartu cartur

Cuvinte se termină cu literele: ar rar urar turar rturar