cătină dex - definiţie, sinonime, conjugare
CĂTÍNĂ, cătini, s.f. Numele a două specii de arbuşti spinoşi: a) cătină roşie, cu frunze mici în formă de solzi, cu flori roz sau albe şi cu fructe roşii, cultivat ca gard viu; tamariscă (Tamarix ramosissima); b) cătină albă, cu frunze înguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii şi cu fructe galbene-portocalii (Hippophaë rhamnoides). – Probabil lat. catena.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂTÍN//Ă ~i f. Arbust spinos cu frunze înguste şi fructe lunguieţe galbene-roşietice, cultivat ca gard viu. /<lat. catena
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cătínă (-ni), s.f. – Numele mai multor specii de arbuşti; cătină albă, Hippophaë rhamnoides; cătină de garduri, Lycium vulgare; cătină mică, Tamarix germanica; cătină roşie, Tamarix gallica. Lat. catănum „plantă asemănătoare cu drobul”, cuvînt documentat în Spania în sec. VI (Coromonas, I, 570). A tonic s-a alterat probabil sub influenţa lui catena, cf. mr. cătiră „şira spinării”. În orice caz, nu este probabilă der. propusă de DAR, din lat. catena, şi cu atît mai puţin originea anterioară indoeurop., cum presupune Lahovary 322. Der. cătinar, s.m. (pasăre mică neidentificată); cătinat, adj. (cu frunzişul des); cătineţ, s.n. (desiş, hăţiş).
(Dicţionarul etimologic român)

cătínă s. f., g.-d. art. cătínii; pl. cătíni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

căţínă s.f. (reg.) căţea, haită.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
CĂTÍNĂ s. v. holeră, spin.
(Dicţionar de sinonime)

CĂTÍNĂ s. (BOT.) 1. (Lycium vulgare) (rar) licină, (reg.) răchişoară, zaharică. 2. (Lycium halimi-folium) (Bucov.) răchişoară. 3. (Tamarix sau Myrica germanica) (rar) tamariscă. 4. cătină roşie (Tamarix ramosissima) = tamariscă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cat cati catin

Cuvinte se termină cu literele: na ina tina atina