cașcaval dex - definiţie, sinonime, conjugare

cașcaval

CAŞCAVÁL, caşcavaluri, s.n. 1. Specie de brânză fină, tare, în formă de turte sau de roţi, preparată din caş de lapte de oaie (mai rar de vacă). ♢ Expr. (Fam.) A se întinde la caşcaval = a avea pretenţii exagerate. 2. (Mar.) Pană metalică folosită la fixarea arborelui gabier pe gabie. – Din tc. kaşkaval.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAŞCAVÁL n. Specie de brânză fină, preparată, de obicei, din lapte de oaie. /<turc. kaşkaval
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CAŞCAVÁL, caşcaváluri, s.n. ~ (din it. cacio cavallo [< cavallo = o anumită formă (9) folosită la producerea brânzei], dialectal cascavallo, pe filieră orientală [ngr. kaskaváli, tc. kaşkaval])
(Dicţionarul etimologic român)

caşcavál (caşcaváluri), s.n. – Brînză tipică gen şvaiţer. Mr., megl. căşcăval. It. cacio cavallo, dialectal cascavallo, prin filieră orientală (ngr. ϰασϰαβάλι, tc. kaşkaval, cf. Şeineanu, II, 92; Lokotsch 1115; Ronzevalle 128; Weigand, Jb, XVI, 221). Meyer, Türk. St., I, 56, s-a înşelat crezînd că termenul provenea din rom. În schimb pare a fi rom. mag. kaskavál (Edelspacher 15). Forma it. se explică pe baza lui cavallo „un anume tip de brînză” (Iordan, BF, VI, 174).
(Dicţionarul etimologic român)

caşcaval, caşcavaluri s.n. 1. (intl.) 1. (intl.) femeie. 2. (la sg.) bani. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

caşcavál s. n., (roţi, sorturi) pl. caşcaváluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

CAŞCAVAL, caşcavaluri, s.n. Sortiment de brânză românească, din pastă opărită, moale sau semitare, din lapte de vacă sau de oaie.
(Dicţionar gastronomic explicativ)


Cuvinte care încep cu literele: ca cas casc casca cascav

Cuvinte se termină cu literele: al val aval caval scaval