cabaniță dex - definiţie, sinonime, conjugare

cabaniță

CABÁNIŢĂ, cabaniţe, s.f. (Înv.) Manta scumpă, bogat împodobită, purtată de domnitor sau de boieri la solemnităţi. – Din bg., scr. kabanica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

cabániţă (cabániţe), s.f. – Mantie (se spunea exclusiv de mantia de brocart cu fir de aur, distinctiv al domnitorilor din Moldova şi Muntenia, dăruită de Sultan). Var. căbaniţă, s.f. (suman). Tc. kapaniça, din per., arab. qaba, cf. caban (Şeineanu, II, 67); cf. bg., sb. kabanica. Var circulă în Banat.
(Dicţionarul etimologic român)

cabániţă (manta boierească) s. f., g.-d. art. cabániţei; pl. cabániţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ca cab caba caban cabani

Cuvinte se termină cu literele: ta ita nita anita banita