cabota
[Conjugare]
CABOTÁ vb. intr. a face cabotaj. (< fr. caboter)
(Marele dicţionar de neologisme)
cabota, cabotez v.i. (intl.) a fura într-o altă zonă decât cea de domiciliu. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
cabotá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. caboteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Marele dicţionar de neologisme)
cabota, cabotez v.i. (intl.) a fura într-o altă zonă decât cea de domiciliu. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
(Dicţionar ortografic al limbii române)