cadențare dex - definiţie, sinonime, conjugare
CADENŢÁ, cadenţez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadenţă sau ritm unei fraze, unei bucăţi muzicale, unei mişcări etc.; a ritma. – Din fr. cadencer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CADENŢÁRE, cadenţări, s.f. (Rar) Acţiunea de a cadenţa. – V. cadenţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CADENŢ//Á ~éz tranz. 1) (fraze, melodii) A reliefa prin elemente de cadenţă; a ritma. 2) (mişcări) A pune în acord cu o cadenţă. /<fr. cadencer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CADENŢÁ vb. I. tr. (Rar) A da, a imprima o cadenţă, un ritm (unei fraze, unui vers etc.); a ritma. [< fr. cadencer].
(Dicţionar de neologisme)

CADENŢÁRE s.f. Acţiunea de a cadenţa. [< cadenţa].
(Dicţionar de neologisme)

CADENŢÁ vb. tr. a imprima o cadenţă (unei fraze, unui vers); a ritma. (< fr. cadencer)
(Marele dicţionar de neologisme)

cadenţá vb., ind. prez. 1 sg. cadenţéz, 3 sg. şi pl. cadenţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cadenţáre s. f., g.-d. art. cadenţării; pl. cadenţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CADENŢÁ vb. a ritma. (A ~ un vers.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cad cade caden cadent

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ntare entare