cadențat dex - definiţie, sinonime, conjugare
CADENŢÁ, cadenţez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadenţă sau ritm unei fraze, unei bucăţi muzicale, unei mişcări etc.; a ritma. – Din fr. cadencer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CADENŢÁT, -Ă, cadenţaţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Executat în cadenţă, în tact; ritmat. – V. cadenţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CADENŢ//Á ~éz tranz. 1) (fraze, melodii) A reliefa prin elemente de cadenţă; a ritma. 2) (mişcări) A pune în acord cu o cadenţă. /<fr. cadencer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CADENŢÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A CADENŢA. 2) şi adverbial Care se execută în cadenţă; care are ritm; ritmic. /v. a cadenţa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CADENŢÁ vb. I. tr. (Rar) A da, a imprima o cadenţă, un ritm (unei fraze, unui vers etc.); a ritma. [< fr. cadencer].
(Dicţionar de neologisme)

CADENŢÁT, -Ă adj. (adesea adv.) Care are cadenţă, în cadenţă. [Cf. fr. cadence].
(Dicţionar de neologisme)

CADENŢÁ vb. tr. a imprima o cadenţă (unei fraze, unui vers); a ritma. (< fr. cadencer)
(Marele dicţionar de neologisme)

cadenţá vb., ind. prez. 1 sg. cadenţéz, 3 sg. şi pl. cadenţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cadenţát adv., adj. m., pl. cadenţáţi; f. sg. cadenţátă, pl. cadenţáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CADENŢÁ vb. a ritma. (A ~ un vers.)
(Dicţionar de sinonime)

CADENŢÁT adj. ritmat, ritmic. (Versuri ~; melodie ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cad cade caden cadent

Cuvinte se termină cu literele: at tat ntat entat dentat