caiafă dex - definiţie, sinonime, conjugare

caiafă

CAIÁFĂ, caiafe, s.f. Persoană făţarnică, ipocrită. ♢ Expr. A trimite (sau a purta, a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje biblice) = a trimite (un solicitator) dintr-un loc într-altul (purtându-l cu vorba). [Pr.: -ca-ia-] – Din n.pr. Caiafa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAIÁF//Ă ~e f. Persoană făţarnică. ♢ A trimite (pe cineva) de la Ana la Caiafa a purta cu vorba. [Sil. ca-ia-] /Din Caiafa n. pr.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

caiáfă (caiáfe), s.m. – 1. Ipocrit, făţarnic. – 2. (Arg.) Agent de poliţie. De la Caifas, în rom. Caiafa (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 178).
(Dicţionarul etimologic român)

caiafă, caiafe s.f. 1. (om) făţarnic / ipocrit. 2. (intl.) informator. 3. (intl.) hoţ cu vechime / cu experienţă. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

caiáfă s. f. (sil. -ia-), g.-d. art. caiáfei; pl. caiáfe
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ca cai caia caiaf

Cuvinte se termină cu literele: fa afa iafa aiafa