caid dex - definiţie, sinonime, conjugare
CAÍD1, caiduri, s.n. (Înv.) Registru, dosar, arhivă. – Din tc. kayit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAÍD2, caizi, s.m. Titlu purtat altădată de guvernatorul unei provincii sau al unui oraş din statele musulmane ale Africii de Nord, care avea şi funcţii judecătoreşti; persoană care purta acest titlu. – Din fr. caïd.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CAÍD1 ~uri n. înv. Caiet gros de format mare în care se includeau diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; registru; catastif; condică. [Sil. ca-id] /<turc. kayd
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CAÍ//D2 ~zi m. (în trecut, în statele musulmane ale Africii de Nord) Guvernator al unei provincii sau al unui oraş care deţinea şi funcţiile de judecător şi de şef al poliţiei. [Sil. -ca-id] /<fr. caïde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

caíd (-duri), s.n. – Protocol, document de arhivă. – Mr. caide „viză”. Tc. kayid „carte” (Şeineanu, III, 25).
(Dicţionarul etimologic român)

CAÍD s.m. Titlu dat odinioară guvernatorului unei provincii sau al unui oraş din statele musulmane din Africa de nord. [Pron. ca-id, pl. -izi. / < fr. caïd].
(Dicţionar de neologisme)

CAÍD s. m. 1. titlu în trecut al guvernatorului unei provincii, al unui oraş din statele musulmane din Africa de Nord, cu atribuţii judecătoreşti. 2. (fam.) persoană tiranică într-un anturaj; şef de bandă criminală. (< fr. caïd)
(Marele dicţionar de neologisme)

caid, caizi s.m. şef de bandă. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

caíd (persoană) s. m., pl. caízi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

caíd (registru, arhivă) s. n., pl. caíduri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CAÍD s. v. arhivă, catastif, condică, registru.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cai

Cuvinte se termină cu literele: id aid