CĂÍ, căiesc, vb. IV. Refl. A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaşte că a greşit. ♦ Tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. – Din sl. kajati sen.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CAÍS, caişi, s.m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe cu nuanţe roz, care apar înaintea frunzelor, cultivat pentru fructele sale (Armeniaca vulgaris). – Din caisă (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CAÍSĂ, caise, s.f. Fructul caisului, de culoare galbenă-portocalie, gustos şi parfumat. – Din ngr. kaisí (pl. kaísia).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE CĂ//Í mă ~iésc intranz. A fi cuprins de regret; a-i părea rău; a regreta. /<sl. kajati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CAÍ//S ~şi m. Pom fructifer care înfloreşte de timpuriu, având fructe rotunde, zemoase, de culoare portocalie şi cu sâmbure mare. [Sil. ca-is] /Din caisă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CAÍS//Ă ~e f. Fructul caisului. [G.-D. caisei; Sil. ca-i-] /<ngr. kaisi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
căí (-ăésc, -ít), vb. – 1. A căina, a compătimi pe cineva. – 2. (Refl.) A regreta, a-i părea rău, a avea remuşcări. Sl. kajati sę, kajǫ sę „a face penitenţă” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 285; Cihac, II, 37). Cf. căina şi pocăi. Der. căială, s.f. (regret, remuşcare); căinţă, s.f. (părere de rău); necăinţă, s.f. (lipsă de căinţă).
(Dicţionarul etimologic român)
caís (caíşi), s.m. – Pom fructifer. Tc. kayisi (Roesler 594; Şeineanu, II, 76; Lokotsch 1012; Meyer 173; Ronzevalle 130); cf. ngr. ϰαϊσί, alb. kais, bg., sb. kaisija. Cuvîntul tc. provine la rîndul său din gr. ϰασσία. – Der. caisă, s.f. (fruct de cais); caisiu, adj. (de culoarea caisei); caisînă, s.f. (Banat, caisă), din mag. kajszin (Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)
caisă, caise s.f. (er.) testicul. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
căí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căiésc, imperf. 3 sg. căiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. căiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
caís s. m., pl. caíşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
caísă s. f., g.-d. art. caísei; pl. caíse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CĂÍ vb. 1. a se pocăi, a regreta, (reg.) a se măcădui, (prin Transilv. şi Mold.) a(-şi) bănui, (prin Transilv.) a şăinăli, (înv.) a se înfrânge, a jeli, a jelui, a se scârbi, a se smeri. (Se ~ pentru cele făcute.) 2. v. pocăi.
(Dicţionar de sinonime)
CĂÍ vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.
(Dicţionar de sinonime)
IARBĂ-DE-PE-MARGINEA-CĂII s. v. timoftică.
(Dicţionar de sinonime)
CAÍS s. (BOT.; Armeniaca vulgaris) (prin Transilv.) măgdălan, tenghere, (prin nordul Transilv.) tinghirel.
(Dicţionar de sinonime)
CAÍSĂ s. (BOT.) (prin Transilv.) măgdălană, tinghirea.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CAÍS, caişi, s.m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe cu nuanţe roz, care apar înaintea frunzelor, cultivat pentru fructele sale (Armeniaca vulgaris). – Din caisă (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE CĂ//Í mă ~iésc intranz. A fi cuprins de regret; a-i părea rău; a regreta. /<sl. kajati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CAÍ//S ~şi m. Pom fructifer care înfloreşte de timpuriu, având fructe rotunde, zemoase, de culoare portocalie şi cu sâmbure mare. [Sil. ca-is] /Din caisă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CAÍS//Ă ~e f. Fructul caisului. [G.-D. caisei; Sil. ca-i-] /<ngr. kaisi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
căí (-ăésc, -ít), vb. – 1. A căina, a compătimi pe cineva. – 2. (Refl.) A regreta, a-i părea rău, a avea remuşcări. Sl. kajati sę, kajǫ sę „a face penitenţă” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 285; Cihac, II, 37). Cf. căina şi pocăi. Der. căială, s.f. (regret, remuşcare); căinţă, s.f. (părere de rău); necăinţă, s.f. (lipsă de căinţă).
(Dicţionarul etimologic român)
caís (caíşi), s.m. – Pom fructifer. Tc. kayisi (Roesler 594; Şeineanu, II, 76; Lokotsch 1012; Meyer 173; Ronzevalle 130); cf. ngr. ϰαϊσί, alb. kais, bg., sb. kaisija. Cuvîntul tc. provine la rîndul său din gr. ϰασσία. – Der. caisă, s.f. (fruct de cais); caisiu, adj. (de culoarea caisei); caisînă, s.f. (Banat, caisă), din mag. kajszin (Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)
caisă, caise s.f. (er.) testicul. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
căí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căiésc, imperf. 3 sg. căiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. căiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
caís s. m., pl. caíşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
caísă s. f., g.-d. art. caísei; pl. caíse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CĂÍ vb. 1. a se pocăi, a regreta, (reg.) a se măcădui, (prin Transilv. şi Mold.) a(-şi) bănui, (prin Transilv.) a şăinăli, (înv.) a se înfrânge, a jeli, a jelui, a se scârbi, a se smeri. (Se ~ pentru cele făcute.) 2. v. pocăi.
(Dicţionar de sinonime)
CĂÍ vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.
(Dicţionar de sinonime)
IARBĂ-DE-PE-MARGINEA-CĂII s. v. timoftică.
(Dicţionar de sinonime)
CAÍS s. (BOT.; Armeniaca vulgaris) (prin Transilv.) măgdălan, tenghere, (prin nordul Transilv.) tinghirel.
(Dicţionar de sinonime)
CAÍSĂ s. (BOT.) (prin Transilv.) măgdălană, tinghirea.
(Dicţionar de sinonime)