calabalâc dex - definiţie, sinonime, conjugare

calabalâc

[Sinonime]
CALABALẤC, calabalâcuri, s.n. (Fam.) Obiecte felurite (în dezordine); p. ext. bagaje cu care călătoreşte sau se mută cineva; catrafuse, agărlâc. – Din tc. kalabalik.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CALABALÂC ~uri n. fam. 1) Grămadă de obiecte casnice în dezordine; catrafuse. 2) Bagaj cu care se mută sau cu care călătoreşte cineva. /<turc. kalabalik
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

calabalîc (calabalấcuri), s.n. – 1. Cortegiu, alai. – 2. Catrafuse, bagaje. – 3. Zgomot, murmur. – Mr. călăbălîche, megl. calbalǫc. Tc. kalabalik (Roesler 594; Şeineanu, II, 76; Lokotsch 643); cf. ngr. ϰαλαμπαλίϰι sau χαλαμπαλίϰι, bg. kalabalŭk, sb. kalabaluk. Sensurile 1 şi 3 par înv.
(Dicţionarul etimologic român)

calabalâc s. n., pl. calabalâcuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CALABALÂC s. v. boarfe (pl.).
(Dicţionar de sinonime)

CALABALÂC s. v. bagaj, balamuc, gălăgie, gloată, hărmălaie, huiet, larmă, mulţime, norod, plebe, popor, prostime, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, vulg, zarvă, zgomot.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cal cala calab calaba

Cuvinte se termină cu literele: ac lac alac balac abalac