calamitate dex - definiţie, sinonime, conjugare
CALAMITÁT, -Ă, calamitaţi, -te, adj. Care a suferit o calamitate. – Din calamitate (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CALAMITÁTE, calamităţi, s.f. Nenorocire mare, dezastru care loveşte o colectivitate. ♢ Flagel. – Din fr. calamité, lat. calamitas, -atis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CALAMITÁ//T ~tă (~ţi, ~te) Care a suferit de pe urma unei calamităţi. /Din calamitate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CALAMIT//ÁTE ~ăţi f. Nenorocire mare, care se abate asupra unei colectivităţi; catastrofă de mari proporţii; dezastru; urgie; flagel; prăpăd. [G.-D. calamităţii] /<lat. calamitas, ~atis, fr. calamité
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CALAMITÁT, -Ă adj. (Liv.) Care a suferit de pe urma unei calamităţi naturale. [< calamita].
(Dicţionar de neologisme)

CALAMITÁTE s.f. Nenorocire mare, dezastru care loveşte o colectivitate; flagel. [Pl. -tăţi. / cf. fr. calamité, lat. calamitas].
(Dicţionar de neologisme)

CALAMITÁT, -Ă adj. care a suferit de pe urma unei calamităţi naturale. (< fr. calamité)
(Marele dicţionar de neologisme)

CALAMITÁTE s. f. dezastru, catastrofă care loveşte o colectivitate. (< fr. calamité, lat. calamitas)
(Marele dicţionar de neologisme)

calamitát adj. m., pl. calamitáţi; f. sg. calamitátă, pl. calamitáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

calamitáte s. f., g.-d. art. calamităţii; pl. calamităţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CALAMITÁT adj. v. sinistrat.
(Dicţionar de sinonime)

CALAMITÁTE s. v. dezastru.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cal cala calam calami

Cuvinte se termină cu literele: te ate tate itate mitate