calcul dex - definiţie, sinonime, conjugare
CALC, calcuri, s.n. 1. (În sintagma) Hârtie de calc = Hârtie translucidă obţinută prin măcinarea fină a pastei de hârtie, folosită la executarea desenelor în tuş, pentru a fi apoi copiate pe hârtie heliografică (ozalid). 2. Copia pe hârtie de calc a unui desen; decalc (1). 3. Fenomen lingvistic care constă în atribuirea de sensuri noi, după model străin, cuvintelor existente în limbă ori în formarea unor cuvinte ori expresii noi prin traducerea elementelor componente ale unor cuvinte străine; decalc (2). – Din fr. calque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÁLCUL, (I) calcule, s.n., (II) calculi, s.m. I S.n. 1. Ansamblu de operaţii matematice făcute cu scopul de a găsi valoarea uneia sau a mai multor mărimi; socoteală. ♢ (În sintagmele) Calcul grafic = (Mat.) rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcţii geometrice. ♢ Calcul logic = ansamblu de operaţii prin care anumite expresii logice sunt derivate din alte expresii logice. 2. Plan, combinaţie, proiect, apreciere, socoteală. II. S.m. (Med.) Concreţiune de forma unei pietricele, rezultată din precipitarea sărurilor organice sau anorganice, care se formează în anumite organe interne; piatră. – Din fr. calcul, lat. calculus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CALC ~uri n. 1): Hârtie de ~ hârtie transparentă folosită pentru reproducerea desenelor. 2) Copie a unui desen tehnic executată pe această hârtie. 3) lingv. Fenomen de limbă constând în formarea unor cuvinte sau expresii noi cu mijloace lingvistice proprii după modelul altei limbi sau în atribuirea de sensuri noi, după un model străin, unor cuvinte şi expresii existente în limbă. /<fr. calque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÁLCUL2 ~i m. Concreţiune formată în unele organe interne ale omului ca urmare a depunerii de săruri minerale conţinute în organism; piatră. ~ renal. /<lat. calculus, fr. calcul
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÁLCUL1 ~e n. 1) Totalitate a operaţiilor aritmetice efectuate în vederea determinării valorii unei mărimi; socoteală. 2) mat. Succesiune de operaţii efectuate cu ajutorul unor simboluri ce reprezintă anumite valori. 3) fig. Ansamblu de reflecţii realizate în scopul de a obţine un avantaj sau de a realiza ceva. /<lat. calculus, fr. calcul
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CALC s.n. 1. Copie a unei schiţe, a unui desen făcut pe hârtie specială. ♢ Hârtie de calc = hârtie transparentă de copiat. 2. (Lingv.) Traducere dintr-o limbă într-altă limbă a elementelor de formare a unui cuvânt compus sau a unei expresii; preluarea de către un cuvânt a sensului sau a sensurilor unui cuvânt străin; împrumut semantic. [< fr. calque, cf. it. calco].
(Dicţionar de neologisme)

CÁLCUL s.m. Concreţiune pietroasă formată în anumite organe ale omului sau ale animalelor (rinichi, vezică etc.). [Cf. fr. calcul, lat. calculus – pietricică].
(Dicţionar de neologisme)

CÁLCUL s.n. 1. Ansamblu de operaţii matematice (aritmerice, algebrice etc.). ♦ Calcul logic = operaţie analogă calculului matematic prin care, pe baza anumitor reguli, din anumite expresii logice sunt derivate alte expresii logice. 2. (La pl.) Planuri, combinaţii, socoteli. [Cf. fr. calcul, lat. calculus – pietricică].
(Dicţionar de neologisme)

CALC s. n. 1. copie a unei schiţe, a unui desen, pe hârtie specială. o hârtie de ~ = hârtie transparentă de copiat. 2. (lingv.) traducerea dintr-o limbă străină a elementelor de formare a unui cuvânt, a unei expresii; preluare de către un cuvânt a sensului (sensurilor) unui cuvânt străin; decalc (2). (< fr. calque)
(Marele dicţionar de neologisme)

CÁLCUL I. s.n. 1. ansamblu de operaţii (aritmetice, algebrice etc.) urmărind stabilirea unor mărimi. ♢ capitol al ştiinţelor matematice în care se foloseşte un anumit tip de operaţii. ♢ calcul grafic = rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcţii geometrice; calcul logic = operaţie analoagă calculului matematic prin care, pe baza anumitor reguli, din anumite expresii logice sunt derivate alte expresii logice. 2. (pl.) planuri, combinaţii, socoteli. II. s.m. formaţie calcaroasă care afectează diferite organe animale (rinichi, vezică etc.). (< fr. calcul, lat. calculus)
(Marele dicţionar de neologisme)

calc s. n., pl. cálcuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cálcul (med.) s. m., pl. cálculi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cálcul (mat.) s. n., pl. cálcule
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CALC s. decalc. (Copia pe hârtie de calc a unui desen se numeşte ~.)
(Dicţionar de sinonime)

CÁLCUL s. I. 1. (MAT.) socoteală, (înv. şi reg.) socoată, socotinţă, (Transilv. şi Maram.) sămădaş, (înv.) schepsis, seamă, (înv., în Transilv.) comput. (Face un ~ elementar.) 2. (MAT.) calcul statistic v. calculul probabilităţilor; calculul probabilităţilor = calcul statistic, teoria probabilităţilor. 3. v. calculare. 4. (MAT.) v. operaţie. 5. v. evaluare. 6. v. intenţie. II. (MED.) concreţiune, piatră. (~ la rinichi.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Calcgalant
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cal calc calcu

Cuvinte se termină cu literele: ul cul lcul alcul