calculare dex - definiţie, sinonime, conjugare
CALCULÁ, calculez, vb. I. Tranz. A face un calcul (I), a socoti; a aprecia. ♦ A elabora planuri, proiecte etc. – Din fr. calculer, lat. calculare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CALCULÁRE, calculări, s.f. Acţiunea de a calcula; calculaţie, socotire. – V. calcula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CALCUL//Á ~éz tranz. 1) A supune unui calcul; a determina prin calcul; a socoti. 2) (planuri, proiecte) A elabora din timp. /<lat. calculare, fr. calculer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CALCULÁ vb. I. tr. A face un calcul, a socoti, a aprecia. ♦ A face planuri, combinaţii. [< fr. calculer, lat. calculare < calculus – pietricică cu care se făceau operaţiile matematice].
(Dicţionar de neologisme)

CALCULÁRE s.f. Acţiunea de a calcula; calcul, calculaţie. [< calcula].
(Dicţionar de neologisme)

CALCULÁ vb. tr. 1. a face un calcul (I, 1), a aprecia, a evalua. 2. a face planuri, combinaţii. (< fr. calculer, lat. calculare)
(Marele dicţionar de neologisme)

calculá vb., ind. prez. 1 sg. calculéz, 3 sg. şi pl. calculeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

calculáre s. f., g.-d. art. calculării; pl. calculări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CALCULÁ vb. 1. (MAT.) a socoti, (înv. şi pop.) a număra, (reg.) a răvăşlui, (prin vestul Transilv.) a samali, (Transilv. şi Maram.) a sămălui. (~ cât fac 2 ori 2.) 2. a determina, a fixa, a măsura, a stabili. (~ valoarea unor parametri.) 3. v. evalua. 4. a aprecia, a potrivi, a socoti. (A ~ ceva din ochi.)
(Dicţionar de sinonime)

CALCULÁRE s. 1. calcul, socoteală, socotire, socotit, (rar) calculaţie, (pop.) răboj, (înv.) sămăluire. (~ anilor calendaristici.) 2. determinare, fixare, măsurare, stabilire. (~ valorii unor parametri.) 3. v. evaluare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cal calc calcu calcul

Cuvinte se termină cu literele: re are lare ulare culare