calibrare dex - definiţie, sinonime, conjugare
CALIBRÁ, calibrez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra mecanic o piesă, un semifabricat, spre a obţine forma şi dimensiunile prescrise. 2. A sorta, după mărime, cereale, fructe, puieţi de pom etc. 3. A restrânge albia variabilă a unui râu prin lucrări hidrotehnice. – Din fr. calibrer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CALIBRÁRE, calibrări, s.f. Acţiunea de a calibra; calibraj. – V. calibra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CALIBR//Á ~éz tranz. 1) (piese sau semifabricate metalice) A prelucra mecanic în vederea obţinerii unui anumit calibru. 2) (produse alimentare) A măsura pentru a determina calibrul. 3) (instrumente) A grada cu precizie în vederea efectuării unor măsurări. 4) (produse agricole, puieţi etc.) A sorta după mărime. /<lat. calibrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CALIBRÁ vb. I. tr. 1. A da calibrul necesar, convenabil unor piese de maşini, de arme etc. ♦ A măsura calibrul, diametrul unei piese etc. 2. A alege, a sorta după mărime (cereale, fructe etc.). [< fr. calibrer, cf. it. calibrare].
(Dicţionar de neologisme)

CALIBRÁRE s.f. Acţiunea de a calibra şi rezultatul ei; calibraj. [< calibra].
(Dicţionar de neologisme)

CALIBRÁ vb. tr. 1. a da calibrul necesar unor piese de maşini, arme etc. ♢ a măsura calibrul, diametrul unei piese etc. 2. a sorta după mărime (seminţe, fructe etc.). (< fr. calibrer)
(Marele dicţionar de neologisme)

calibrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. calibréz, 3 sg. şi pl. calibreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

calibráre s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. calibrării; pl. calibrări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CALIBRÁRE s. (TEHN.) calibraj. (~ a unui semifabricat.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cal cali calib calibr

Cuvinte se termină cu literele: re are rare brare ibrare