calic dex - definiţie, sinonime, conjugare

calic

[Sinonime]
CALÍC, -Ă, calici, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac. ♦ (Înv.) Care cerşeşte; cerşetor. 2. Zgârcit, avar1. 3. (Înv. şi reg.) Atins de o infirmitate vizibilă (olog, ciung etc.). – Din ucr. kalika.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CALÍ//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival 1) (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; schilod; infirm. 2) Care este foarte sărac; care cerşeşte; cerşetor; milog. 3) Care face economii exagerate; avar; zgârcit. /<ucr. kalika
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

calíc (calícă), adj. – 1. Paralitic, damblagiu. – 2. Cerşetor. – 3. Sărman, nenorocit. – 4. Avar, zgîrcit. Sl. kalika „pelerin” (Miklosich, Fremdw., 94; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. rut. kalika „invalid”. Schimbarea semantică se explică prin mulţimea de paralitici şi invalizi care luau parte la pelerinaje, şi care în general trăiau din pomeni. Der. calicesc, adj. (de calic, de cerşetor); caliceşte, adv. (ca un calic); calicenie, s.f. (zgîrcenie); calici, vb. (a ologi, a schilodi, a sărăci, a ruina; a ajunge sărac lipit; a cere de pomană, a cerşi; a se zgîrci); calicie, s.f. (sărăcie; zgîrcenie, avariţie); calicime, s.f. (mulţime de cerşetori); calicos, adj. (zgîrcit).
(Dicţionarul etimologic român)

calíc adj. m., s. m., pl. calíci; f. sg. calícă, pl. calíce
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CALÍC adj., s. v. infirm, invalid, schilod.
(Dicţionar de sinonime)

CALÍC s. v. cerşetor, milog.
(Dicţionar de sinonime)

CALÍC s., adj. 1. s., adj. v. zgârcit. 2. adj., s. v. sărac.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Calic ≠ darnic, galantom, culant, galant, generos, mărinimos, teafăr, întreg
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cal cali

Cuvinte se termină cu literele: ic lic alic