calici dex - definiţie, sinonime, conjugare
CALÍC, -Ă, calici, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac. ♦ (Înv.) Care cerşeşte; cerşetor. 2. Zgârcit, avar1. 3. (Înv. şi reg.) Atins de o infirmitate vizibilă (olog, ciung etc.). – Din ucr. kalika.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CALICÍ, calicesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină calic (1); a sărăci. ♦ Intranz. (Înv.) A cerşi. 2. Refl. A se zgârci2. 3. Tranz. şi refl. (Înv. şi reg.) A (se) ologi, a (se) schilodi. – Din calic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CALÍ//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival 1) (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; schilod; infirm. 2) Care este foarte sărac; care cerşeşte; cerşetor; milog. 3) Care face economii exagerate; avar; zgârcit. /<ucr. kalika
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CALIC//Í ~ésc 1. tranz. A face să se calicească. 2. intranz. rar A umbla cu cerşitul; a cerşi. /Din calic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CALIC//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni calic; a-şi pierde integritatea fizică; a se schilodi; a se mutila; a se schilăvi. 2) A deveni sărac; a-şi pierde averea; a sărăci; a se ruina; a scăpăta. 3) A manifesta zgârcenie; a se scumpi; a se zgârci. /Din calic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

calíc (calícă), adj. – 1. Paralitic, damblagiu. – 2. Cerşetor. – 3. Sărman, nenorocit. – 4. Avar, zgîrcit. Sl. kalika „pelerin” (Miklosich, Fremdw., 94; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. rut. kalika „invalid”. Schimbarea semantică se explică prin mulţimea de paralitici şi invalizi care luau parte la pelerinaje, şi care în general trăiau din pomeni. Der. calicesc, adj. (de calic, de cerşetor); caliceşte, adv. (ca un calic); calicenie, s.f. (zgîrcenie); calici, vb. (a ologi, a schilodi, a sărăci, a ruina; a ajunge sărac lipit; a cere de pomană, a cerşi; a se zgîrci); calicie, s.f. (sărăcie; zgîrcenie, avariţie); calicime, s.f. (mulţime de cerşetori); calicos, adj. (zgîrcit).
(Dicţionarul etimologic român)

călîci (-iuri), s.n. (Înv.) Spadă. Se spunea mai ales despre spada pe care sultanul obişnuia s-o dăruiască domnitorilor, ca semn al învestirii. – Var. calîci. Tc. kiliç (Şeineanu, III, 25; Lokotsch 1040).
(Dicţionarul etimologic român)

CALICI- elem. „caliciu floral”. (< fr. calici-, cf. lat. calix, -icis, cupă)
(Marele dicţionar de neologisme)

calíc adj. m., s. m., pl. calíci; f. sg. calícă, pl. calíce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

calicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. calicésc, imperf. 3 sg. caliceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. caliceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CALÍC adj., s. v. infirm, invalid, schilod.
(Dicţionar de sinonime)

CALÍC s. v. cerşetor, milog.
(Dicţionar de sinonime)

CALÍC s., adj. 1. s., adj. v. zgârcit. 2. adj., s. v. sărac.
(Dicţionar de sinonime)

CALICÍ vb. 1. v. lăcomi. 2. v. sărăci.
(Dicţionar de sinonime)

CALICÍ vb. v. cere, cerşi, milogi, ologi, schilodi.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Calic ≠ darnic, galantom, culant, galant, generos, mărinimos, teafăr, întreg
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cal cali calic

Cuvinte se termină cu literele: ci ici lici alici