calicie

CALICÍE s.f. 1. Sărăcie (extremă); calicenie. 2. Zgârcenie, avariţie. – Calic + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CALICÍE f. 1) Stare a celui calic. 2) Caracterul de a fi zgârcit; zgârcenie; avariţie. 3) Sărăcie extremă; mizerie. [Art. calicia; G.-D. caliciei; Sil. -ci-e] /calic + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

calicíe s. f., art. calicía, g.-d. calicíi, art. calicíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CALICÍE s. v. zgârcenie.
(Dicţionar de sinonime)

CALICÍE s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Calicie ≠ galantomie
(Dicţionar de antonime)