CALIFICÁ, calífic, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A dobândi sau a ajuta să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însuşirea unor cunoştinţe şi deprinderi de specialitate (împreună cu recunoaşterea oficială a acestei pregătiri). 2. Refl. A obţine (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiţie sau într-o probă sportivă, culturală etc. 3. Tranz. A atribui unei fiinţe sau unui lucru o anumită calitate; a caracteriza; a numi. – Din fr. qualifier, lat. qualificare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CALIFICÁT, -Ă, calificaţi, -te, adj. Care are sau care cere pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate. ♦ (Despre infracţiuni) Săvârşit în împrejurări speciale, bine precizate. – V. califica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CALIFICÁ calífic tranz. 1) A face să se califice. 2) (persoane) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a numi; a face; a taxa; a eticheta. /<lat. qualificare, fr. qualifier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE CALIFICÁ mă calífic intranz. 1) A obţine calificare; a căpăta cunoştinţe într-un domeniu de activitate; a se specializa. 2) A obţine dreptul de a concura la o etapă superioară a unei competiţii (sportive, culturale etc.). /<lat. qualificare, fr. qualifier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CALIFICÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A CALIFICA şi A SE CALIFICA. 2) (despre infracţiuni) Care este comis în circumstanţe agravante; săvârşit în împrejurări speciale. Crimă ~tă. /v. a (se) califica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CALIFICÁ vb. I. 1. tr., refl. A dobândi sau a da cuiva posibilitatea să dobândească o calificare, un titlu într-un anumit domeniu etc. 2. tr. A fi admis să concureze la o competiţie sportivă. 3. tr. A atribui o calitate unei fiinţe sau unui lucru; a arăta calitatea unui lucru sau a unei persoane; a caracteriza. [P.i. calífic. / cf. fr. qualifier].
(Dicţionar de neologisme)
CALIFICÁT, -Ă adj. 1. Care are sau cere pregătire specială într-un anumit domeniu. 2. (Jur.; despre infracţiuni) Săvârşit în împrejurări speciale. [Cf. fr. qualifié].
(Dicţionar de neologisme)
CALIFICÁ vb. I. tr., refl. a dobândi, a ajuta pe cineva să dobândească o calificare, un titlu etc. II. refl. a fi admis să concureze la o competiţie sportivă. III. tr. a atribui o calitate unei fiinţe, unui lucru; a caracteriza. (< fr. qualifier, lat. qualificare)
(Marele dicţionar de neologisme)
CALIFICÁT, -Ă adj. 1. care are sau cere pregătire specială într-un anumit domeniu. 2. (despre infracţiuni) săvârşit în împrejurări speciale. (< fr. qualifié)
(Marele dicţionar de neologisme)
calificá vb., ind. prez. 1 sg. calífic, 3 sg. şi pl. calífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)
calificát adj. m., pl.calificáţi; f. sg. calificátă, pl. calificáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CALIFICÁ vb. a face, a numi, (fig. şi fam.) a categorisi, (fig.) a eticheta, a taxa. (L-a ~ prost.)
(Dicţionar de sinonime)
CALIFICÁT adj. v. autorizat.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A se califica ≠ a se descalifica
(Dicţionar de antonime)
Calificat ≠ necalificat
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CALIFICÁT, -Ă, calificaţi, -te, adj. Care are sau care cere pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate. ♦ (Despre infracţiuni) Săvârşit în împrejurări speciale, bine precizate. – V. califica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE CALIFICÁ mă calífic intranz. 1) A obţine calificare; a căpăta cunoştinţe într-un domeniu de activitate; a se specializa. 2) A obţine dreptul de a concura la o etapă superioară a unei competiţii (sportive, culturale etc.). /<lat. qualificare, fr. qualifier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CALIFICÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A CALIFICA şi A SE CALIFICA. 2) (despre infracţiuni) Care este comis în circumstanţe agravante; săvârşit în împrejurări speciale. Crimă ~tă. /v. a (se) califica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CALIFICÁ vb. I. 1. tr., refl. A dobândi sau a da cuiva posibilitatea să dobândească o calificare, un titlu într-un anumit domeniu etc. 2. tr. A fi admis să concureze la o competiţie sportivă. 3. tr. A atribui o calitate unei fiinţe sau unui lucru; a arăta calitatea unui lucru sau a unei persoane; a caracteriza. [P.i. calífic. / cf. fr. qualifier].
(Dicţionar de neologisme)
CALIFICÁT, -Ă adj. 1. Care are sau cere pregătire specială într-un anumit domeniu. 2. (Jur.; despre infracţiuni) Săvârşit în împrejurări speciale. [Cf. fr. qualifié].
(Dicţionar de neologisme)
CALIFICÁ vb. I. tr., refl. a dobândi, a ajuta pe cineva să dobândească o calificare, un titlu etc. II. refl. a fi admis să concureze la o competiţie sportivă. III. tr. a atribui o calitate unei fiinţe, unui lucru; a caracteriza. (< fr. qualifier, lat. qualificare)
(Marele dicţionar de neologisme)
CALIFICÁT, -Ă adj. 1. care are sau cere pregătire specială într-un anumit domeniu. 2. (despre infracţiuni) săvârşit în împrejurări speciale. (< fr. qualifié)
(Marele dicţionar de neologisme)
calificá vb., ind. prez. 1 sg. calífic, 3 sg. şi pl. calífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)
calificát adj. m., pl.calificáţi; f. sg. calificátă, pl. calificáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CALIFICÁ vb. a face, a numi, (fig. şi fam.) a categorisi, (fig.) a eticheta, a taxa. (L-a ~ prost.)
(Dicţionar de sinonime)
CALIFICÁT adj. v. autorizat.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A se califica ≠ a se descalifica
(Dicţionar de antonime)
Calificat ≠ necalificat
(Dicţionar de antonime)