calomnia dex - definiţie, sinonime, conjugare
CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva în onoarea sau reputaţia sa; a defăima, a bârfi, a cleveti, a huli, a ponegri. [Pr.: -ni-a] – Din fr. calomnier, lat. calumniari.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CALOMNÍE, calomnii, s.f. Afirmaţie mincinoasă şi tendenţioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputaţia cuiva; defăimare, clevetire. – Din fr. calomnie, lat. calumnia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CALOMNI//Á ~éz tranz. A ataca cu calomnii; a vorbi de rău; a defăima; a denigra; a blama; a bârfi; a cleveti; a huli; a ponosi; a ponegri; a detracta. [Sil. -ni-a] /<fr. calomnier, lat. calumniari
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CALOMNÍ//E ~i f. Afirmaţie mincinoasă făcută cu scopul de a discredita pe cineva; bârfeală; defăimare; ponegrire; clevetire. [Art. calomnia; G.-D. calomniei; Sil. -ni-e] /<lat. calumnia, fr. calomnie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CALOMNIÁ vb. I. tr. A spune calomnii (la adresa cuiva), a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bârfi. [Pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. calomnier].
(Dicţionar de neologisme)

CALOMNÍE s.f. Afirmaţie neadevărată şi tendenţioasă, care atinge reputaţia şi onoarea cuiva; bârfeală, defăimare. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. calomnie, cf. lat. calumnia].
(Dicţionar de neologisme)

CALOMNIÁ vb. tr. a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bârfi. (< fr. calomnier)
(Marele dicţionar de neologisme)

CALOMNÍE s. f. afirmaţie mincinoasă şi tendenţioasă care atinge onoarea şi reputaţia cuiva; defăimare. (< fr. calomnie)
(Marele dicţionar de neologisme)

calomniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. calomniéz, 3 sg. şi pl. calomniáză, 1 pl. calomniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. calomniéze; ger. calomniínd (sil. -ni-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

calomníe s. f., art. calomnía, g.-d. art. calomníei; pl. calomníi, art. calomníile
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CALOMNÍA vb. a (se) bârfi, a (se) blama, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. şi pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuţi, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.)
(Dicţionar de sinonime)

CALOMNÍE s. v. calomniere.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Calomnie ≠ elogiu, laudă, panegiric
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cal calo calom calomn

Cuvinte se termină cu literele: ia nia mnia omnia lomnia