calomniator

CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care calomniază; defăimător, hulitor, detractor. 2. Adj. Calomnios. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. calomniateur, lat. calumniator.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CALOMNIAT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care ţine de calomnie; propriu calomniei; calomnios; clevetitor. /<fr. calomniateur, lat. calumniator
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CALOMNIAT//ÓR² ~óare (~óri, ~óare) m. şi f. Persoană care calomniază; clevetitor; bârfitor; ponegritor; defăimător; denigrator; detractor. /<fr. calomniateur, lat. calumniator
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CALOMNIATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care calomniază; bârfitor, clevetitor. // adj. Calomnios. [Cf. fr. calomniateur].
(Dicţionar de neologisme)

CALOMNIATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care calomniază. (< fr. calomniateur)
(Marele dicţionar de neologisme)

calomniatór s. m., adj. m. (sil. -ni-a), pl. calomniatóri; f. sg. şi pl. calomniatoáre, g.-d. sg. art. calomniatoárei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CALOMNIATÓR adj. v. bârfitor, calomnios, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.
(Dicţionar de sinonime)

CALOMNIATÓR adj., s. bârfitor, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (E un ~ ordinar.)
(Dicţionar de sinonime)