calpac
CALPÁC, calpace, s.n. (Înv.) Căciulă mare sferică sau cilindrică, de piele neagră, tivită cu blană scumpă, pe care o purtau domnul şi boierii mari (mai târziu şi negustorii străini). ♦ Căciulă purtată la unele uniforme militare. – Din tc. kalpak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CALPÁ//C ~ci n. înv. Căciulă mare din piele, de formă sferică sau cilindrică, tivită cu blană scumpă şi purtată de domn sau de boierii mari. /<turc. kalpak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
calpác (calpáce), s.n. – Căciulă înaltă cilindrică, din blană de oaie cu părul pe din afară. O purtau la început domnitorul şi boierii, începînd din sec. XVIII au folosit-o şi negustorii mai bogaţi. Tc. kalpak (Roesler 594; Şeineanu, II, 83; Lokotsch 1039; Ronzevalle 135); cf. ngr. ϰαλπάϰι, bg., sb. kalpak, mag. kalpag, rus. kolpag, fr. colback, it. colbàc, colbacche.
(Dicţionarul etimologic român)
calpác s. n., pl. calpáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CALPÁ//C ~ci n. înv. Căciulă mare din piele, de formă sferică sau cilindrică, tivită cu blană scumpă şi purtată de domn sau de boierii mari. /<turc. kalpak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
calpác s. n., pl. calpáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)