cală
[Sinonime]
CÁLĂ1, cale, s.f. 1. Încăpere în fundul unei nave şi destinată încărcăturii acesteia; hambar (3). 2. Platformă uşor înclinată pe care se construiesc sau se repară nave. 3. Piesă prismatică din lemn sau din metal care se aşază în faţa roţii unui vehicul spre a-l imobiliza. 4. Piesă în formă de prismă, de cilindru sau paralelipipedică, având o dimensiune foarte precisă, cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcţia de maşini. – Din fr. cale.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CÁLĂ2, cale, s.f. Plantă decorativă de origine tropicală, cu frunze mari în formă de săgeată, una dintre frunze, de culoare albă, răsucită în formă de cornet, înconjurând inflorescenţa (Calla aethiopica). – Din germ. Kalla, lat. calla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CÁL//Ă1 ~e f. 1) Încăpere sub puntea unei nave, rezervată pentru încărcături. 2) Platformă înclinată spre apă unde se construiesc sau se repară nave. ~ de construcţie. ~ plutitoare. /<fr. cale
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CÁL//Ă2 ~e f. Plantă erbacee perenă, din familia araceelor, având flori mari, albe, răsucite în formă de cornet, cultivată în scopuri decorative. /< germ. Kalla, lat. calla
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CÁL//Ă3 ~e f. 1) Piesă în formă de trunchi de piramidă, care se aşază în faţa roţii unui vehicul, pentru a-l imobiliza. 2) Piesă folosită în construcţia de maşini pentru măsurarea dimensiunilor. /<fr. cale
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CÁLĂ1 s.f. 1. Încăpere aflată între puntea cea mai de jos şi carlinga navei, în care se pune încărcătura. 2. Plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave. [< fr. cale, cf. it. cala, gr. chalan – a coborî].
(Dicţionar de neologisme)
CÁLĂ2 s.f. Piedică folosită pentru a opri deplasarea nedorită a unui vehicul, a unei piese etc. [< fr. cale, cf. prov. calo].
(Dicţionar de neologisme)
CÁLĂ3 s.f. Plantă ornamentală cu flori mari roşii sau albe; floarea acestei plante. [< germ. Kalla, lat. calla].
(Dicţionar de neologisme)
CÁLĂ1 s. f. 1. încăpere între puntea inferioară şi carlinga navei, în care se pune încărcătura. 2. plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave. 3. piesă pentru calarea (1) roţilor unui vehicul, a unei piese. 4. piesă de diverse forme cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcţia de maşini. (< fr. cale)
(Marele dicţionar de neologisme)
CÁLĂ2 s. f. plantă ornamentală cu flori mari, roşii sau albe. (< germ. Kalla, lat. calla)
(Marele dicţionar de neologisme)
cálă (nav., bot.) s. f., g.-d. art. cálei; pl. cále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
din cále afáră loc. adv. (tempo lent)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CÁLĂ s. (MAR.) hambar, (rar) stivă. (Încărcătura navei comerciale se depozitează în ~.)
(Dicţionar de sinonime)
IARBĂ-DE-CÁLE s. v. pătlagină.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CÁLĂ2, cale, s.f. Plantă decorativă de origine tropicală, cu frunze mari în formă de săgeată, una dintre frunze, de culoare albă, răsucită în formă de cornet, înconjurând inflorescenţa (Calla aethiopica). – Din germ. Kalla, lat. calla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CÁL//Ă2 ~e f. Plantă erbacee perenă, din familia araceelor, având flori mari, albe, răsucite în formă de cornet, cultivată în scopuri decorative. /< germ. Kalla, lat. calla
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CÁL//Ă3 ~e f. 1) Piesă în formă de trunchi de piramidă, care se aşază în faţa roţii unui vehicul, pentru a-l imobiliza. 2) Piesă folosită în construcţia de maşini pentru măsurarea dimensiunilor. /<fr. cale
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CÁLĂ1 s.f. 1. Încăpere aflată între puntea cea mai de jos şi carlinga navei, în care se pune încărcătura. 2. Plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave. [< fr. cale, cf. it. cala, gr. chalan – a coborî].
(Dicţionar de neologisme)
CÁLĂ2 s.f. Piedică folosită pentru a opri deplasarea nedorită a unui vehicul, a unei piese etc. [< fr. cale, cf. prov. calo].
(Dicţionar de neologisme)
CÁLĂ3 s.f. Plantă ornamentală cu flori mari roşii sau albe; floarea acestei plante. [< germ. Kalla, lat. calla].
(Dicţionar de neologisme)
CÁLĂ1 s. f. 1. încăpere între puntea inferioară şi carlinga navei, în care se pune încărcătura. 2. plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave. 3. piesă pentru calarea (1) roţilor unui vehicul, a unei piese. 4. piesă de diverse forme cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcţia de maşini. (< fr. cale)
(Marele dicţionar de neologisme)
CÁLĂ2 s. f. plantă ornamentală cu flori mari, roşii sau albe. (< germ. Kalla, lat. calla)
(Marele dicţionar de neologisme)
cálă (nav., bot.) s. f., g.-d. art. cálei; pl. cále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
din cále afáră loc. adv. (tempo lent)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CÁLĂ s. (MAR.) hambar, (rar) stivă. (Încărcătura navei comerciale se depozitează în ~.)
(Dicţionar de sinonime)
IARBĂ-DE-CÁLE s. v. pătlagină.
(Dicţionar de sinonime)