CAMPANÚLĂ, campanule, s.f. (Bot.) Clopoţel (2). – Din fr. campanule.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CAMPANÚL//Ă ~e f. Plantă erbacee, având tulpina dreaptă şi înaltă şi flori albastre sau violete în formă de clopot; clopoţel. /<fr. campanule
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CAMPANÚLĂ s.f. Plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoţel. [< fr. campanule].
(Dicţionar de neologisme)
CAMPANÚLĂ s. f. plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoţel. (< fr. campanule)
(Marele dicţionar de neologisme)
campanúlă s. f., g.-d. art. campanúlei; pl. campanúle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CAMPANÚLE s. pl. v. clopoţei.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CAMPANÚL//Ă ~e f. Plantă erbacee, având tulpina dreaptă şi înaltă şi flori albastre sau violete în formă de clopot; clopoţel. /<fr. campanule
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
CAMPANÚLĂ s. f. plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoţel. (< fr. campanule)
(Marele dicţionar de neologisme)
campanúlă s. f., g.-d. art. campanúlei; pl. campanúle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CAMPANÚLE s. pl. v. clopoţei.
(Dicţionar de sinonime)