campi dex - definiţie, sinonime, conjugare
CÂMP, câmpuri, s.n. şi (1, astăzi mai ales în expr.) câmpi, s.m. 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; şes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ♢ Munca câmpului = munci agricole. Artilerie de câmp = artilerie care foloseşte tunul şi obuzierul de calibru mic şi care poate fi întrebuinţată pe un teren fără accidente prea mari. ♢ Loc. adv. În plin câmp sau în câmp deschis = sub cerul liber; fără adăpost. ♢ Expr. A o lua peste câmp = a merge de-a dreptul, părăsind drumul. A-şi lua (sau a apuca) câmpii = a pleca orbeşte, fără a şti încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare. ♦ Întindere de pământ în afara unei localităţi (unde nu mai sunt case). ♦ Câmp de gheaţă = masă întinsă şi neîntreruptă de gheaţă care acoperă o suprafaţă (în regiunile polare). 2. Loc. Spaţiu, porţiune de teren în limitele cărora se desfăşoară o anumită activitate. Câmp de luptă. ♢ (Astăzi rar) Câmpul muncii = sfera de activitate a cuiva; p. ext. locul în care cineva îşi desfăşoară activitatea; activitate, muncă, producţie. Câmp vizual = porţiune de spaţiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 3. (Fiz.) Regiune din spaţiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată; mărime care caracterizează o asemenea regiune. Câmp sonor.Regiune din spaţiu în care se pot exercita acţiuni de forţă asupra corpurilor. ♢ Câmp electric = regiune a spaţiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acţiunii unei forţe care nu s-ar exercita dacă corpul nu ar fi încărcat astfel. Câmp magnetic = regiune a spaţiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic magnet, acesta ar fi supus unor forţe de aceeaşi natură ca cele care se exercită între doi magneţi vecini. 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacţiunea dintre particule. Câmp electromagnetic. 5. (În sintagma) Câmp operator = porţiune anatomică pe suprafaţa căreia are loc o intervenţie chirurgicală. 6. Fondul unui tablou, al unei gravuri, al unei podoabe etc. 7. Mulţime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (matematice, fizice etc.) variabile. – Lat. campus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÂMP ~uri n. 1) Întindere vastă de pământ cu suprafaţa uniformă fără accidente însemnate de teren; câmpie; şes. ♢ A lua (sau a apuca) ~ii a se duce unde-l duc ochii; a pleca orbeşte (de disperare, de supărare etc.). A bate ~ii a o lua razna; a spune lucruri neverosimile. 2) Întindere de pământ în afara unei localităţi. În plin ~. 3) Teren semănat cu culturi agricole. 4) Loc unde se desfăşoară o anumită activitate. ~ de luptă. ~ de observaţie. 5) Fondul unui tablou, a unei ţesături etc. 6) Spaţiu în care se exercită acţiuni de forţă asupra corpurilor. ~ magnetic. ~ electric. [Pl. şi câmpi în expresii] /<lat. campus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cîmp (-puri), s.n. – 1. Şes, cîmpie. – 2. Teren lucrat, ogor, lan; activităţi proprii agriculturii. – 3. Fond, teren, teatru, scenariu în care se desfăşoară o acţiune sau în care se situează o acţiune sau în care se situează un obiect. – 4. Fond. – 5. În heraldică, sferă, domeniu. – 6. Regiune, porţiune, suprafaţă. – 7. Frîu. – Var. cîmp (pl. cîmpi). Mr. cîmpu, megl. cǫmp. Lat. campus (Puşcariu 361; Candrea-Dens., 338; REW 1563; DAR); cf. it., sp., port. campo, prov., cat. camp, fr. champ. Pl. cîmpi se foloseşte aproape exclusiv în expresiile a bate cîmpii, a lua cîmpii. Der. cîmpean, adj. (ţărănesc, campestru); cîmpeancă, s.f. (ţărancă); cîmpenesc, adj. (ţărănesc, rustic); cîmpeneşte, adv. (în mod rustic); campestru, adj. (campestru), din it. campestro; cîmpină, s.f. (ogor); cîmpos, adj. (neted, plan). După Candrea, Elementele, 403, din rom. provin rut. kempa, kympyna „insuliţă”.
(Dicţionarul etimologic român)

CÂMP s. n. 1. spaţiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică. ♦ ~ vizual = porţiune din spaţiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 2. ~ operator = porţiune de piele special pregătită pentru o intervenţie chirurgicală. ♦ fâşie de pânză care delimitează plaga operatorie. 3. porţiune din spaţiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată. ♦ (inform.) subîmpărţire din punct de vedere logic a unei cartele conţinând, fiecare, o informaţie reprezentată codificat. 4. mulţime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile. ♦ ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeaşi sferă semantică, care exprimă noţiuni asemănătoare sau asociabile. 5. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc. (după fr. champ, lat. campus)
(Marele dicţionar de neologisme)

CAMPI- elem. „câmp vizual”. (< fr. campi-, cf. lat. campus, câmpie)
(Marele dicţionar de neologisme)

a bate câmpii expr. 1. a vorbi în afara subiectului. 2. a vorbi fără şir. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

garoáfă de câmp s. f. + prep. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

frág-de-câmp s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

câmp s. n., pl. câmpuri (şi câmpi în expr.: a bate, a lua câmpii)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

salátă-de-câmp s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cocoşél-de-câmp (bot.) s. m., pl. cocoşéi-de-câmp
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şoárece de câmp s. m. + prep + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pătrunjél-de-câmp s. m. (sil. -trun-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jále de câmp (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mólie-de-câmp s. f. (sil. -li-e), art. mólia-de-câmp (sil. -li-a)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iárba-câmpului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tămâíţă-de-câmp s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nemţişór de câmp s. m. + prep. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TROSCOT-DE-CÂMP s. v. scârţâitoare, troscoţel.
(Dicţionar de sinonime)

CÂMP s. 1. v. câmpie. 2. v. ogor. 3. (GEOGR.) câmp de gheaţă = aisfild. 4. câmp de pietre v. mare de pietre. 5. v. domeniu. 6. câmpul muncii v. producţie. 7. (LINGV.) câmp asociativ = câmp noţional, câmp semantic; câmp noţional v. câmp asociativ; câmp semantic v. câmp asociativ.
(Dicţionar de sinonime)

CÂMP s. v. ţară.
(Dicţionar de sinonime)

CINSTEA-CÂMPULUI s. v. ştevie.
(Dicţionar de sinonime)

COCOŞEL-DE-CÂMP s. (BOT.; Adonis aestivalis) (reg.) ruscuţă, chimen-câinesc, iarba-cocoşului.
(Dicţionar de sinonime)

GREIER DE CÂMP s. (reg.) scripcăraş.
(Dicţionar de sinonime)

IN-DE-CÂMP s. v. ineaţă.
(Dicţionar de sinonime)

CURECHI-DE-CÂMP s. v. rapiţă.
(Dicţionar de sinonime)

CIMBRU-DE-CÂMP s. v. cimbrişor.
(Dicţionar de sinonime)

JALEŞ DE CÂMP s. v. salvie.
(Dicţionar de sinonime)

SĂFINDEI-DE-CÂMP s. pl. v. fierea-pământului, potroacă, ţintaură.
(Dicţionar de sinonime)

MORCOV-DE-CÂMP s. v. ruşinea-fetei.
(Dicţionar de sinonime)

ZAMBILĂ-DE-CÂMP s. v. toporaş, violetă, viorea.
(Dicţionar de sinonime)

RAPIŢĂ DE CÂMP s. v. muştar, nap sălbatic.
(Dicţionar de sinonime)

SALATĂ DE CÂMP s. v. grâuşor, sălăţea, untişor.
(Dicţionar de sinonime)

MĂRARUL-CÂMPULUI s. v. nemţişor.
(Dicţionar de sinonime)

BUSUIOC-DE-CÂMP s. v. apărătoare.
(Dicţionar de sinonime)

BUMBAC-DE-CÂMP s. v. bumbăcariţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cam camp

Cuvinte se termină cu literele: pi mpi ampi