canalele dex - definiţie, sinonime, conjugare
CANÁ s.f. v. canea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CANÁL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s.n. 1. Albie artificială sau amenajată care leagă între ele două mări, două fluvii, un râu cu un lac etc. şi care serveşte la navigaţie, la irigări sau la construcţii hidrotehnice. ♦ Curs de apă îndiguit şi drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundaţiile etc. ♦ Cale de circulaţie pe apă (ţinând loc de stradă) în oraşele aşezate la mare sau pe fluvii. ♦ Porţiune de mare situată între două ţărmuri apropiate. 2. Conductă (construită din beton sau din tuburi îmbinate, din şanţuri sau rigole) destinată să transporte lichide, în diferite scopuri. 3. Formaţie organică în formă de tub, vas sau cale de comunicaţie în organismele animale sau vegetale (prin care circulă substanţele nutritive, secreţii etc.). – Din fr. canal, lat. canalis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CANÁLE s.f. Plantă erbacee, anuală ornamentală, originară din India, cu frunze lanceolate, dinţate şi cu flori albe, roşii sau pestriţe (Impatiens balsamina) – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CANÁL1 ~uri n. 1) Albie artificială care leagă diferite cursuri sau rezervoare de apă. ~ de navigaţie. ~ de irigaţie. 2) (în aşezările de pe malul mărilor sau al fluviilor) Arteră de circulaţie navigabilă. 3) Porţiune de mare între două ţărmuri apropiate. /<lat. canalis, fr. canal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CANÁL2 ~e n. 1) Conductă prin care se transportă apă sau alte lichide. ~ de scurgere. 2) Formaţie organică în formă de tub prin care circulă diferite substanţe în organismele animale sau vegetale. ~ lacrimogen. 3) Cale de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale. ♢ ~ de televiziune canal de radiocomunicaţii destinat transmiterii unui program de televiziune. 4) Cale de acces a informaţiilor. ~ diplomatic. /<lat. canalis, fr. canal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CANÁLE ~ f. Plantă erbacee anuală decorativă, având flori divers colorate şi frunze dinţate. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

caná (canále), s.f. – Canea, cep, robinet. – Var. canelă (Mold.). It. canella, prin intermediul gr. ϰανέλλα, cf. bg. kanela. Pentru formaţia din rom., plecîndu-se de la pl. canele, cf. Byck-Graur 30.
(Dicţionarul etimologic român)

caná (canále), s.f. – Colorant vegetal extras din frunzele plantei Lavsonia inermis. – Mr. ucná. Tc. kana, kina „Lavsonia inermis” (Şeineanu, II, 84; Lokotsch 867), cf. bg. kaná. – Der. căni, vb. (a (-şi) vopsi părul); căneală, s.f. (vopsea, mai ales de păr). Puşcariu 267 se gîndea, pentru a căni, la un lat. *canῑre, de la canēre, semantic imposibil. Canale, s.f. pl. (plantă orientală, balsamină de cultură, sau Balsamina impatiens), pare a fi pl. de la acelaşi cuvînt oriental.
(Dicţionarul etimologic român)

CANÁL s.n. 1. Albie artificială (a unui râu, a unui fluviu etc.) destinată navigaţiei, irigării unei regiuni etc. ♦ Braţ de mare situat între două ţărmuri apropiate. 2. Conductă prin care se transportă apă sau alte lichide. 3. Formaţie anatomică tubulară. 4. Cale de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (mai ales în televiziune). ♦ Cale de acces a informaţiilor într-o maşină de calculat. [Pl. -luri, -le. / < fr. canal, it. canale < lat. canalis].
(Dicţionar de neologisme)

CANÁL s. n. 1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigaţiei, irigării unei regiuni etc. ♢ braţ de mare între două ţărmuri apropiate. ♢ arteră de circulaţie pe apă. 2. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide. 3. formaţie anatomică tubulară. o ~ rahidian = canalul din vertebre care conţine măduva spinării. ♢ (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul. 4. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune). ♢ cale de acces a informaţiilor într-un sistem electronic de calcul. (< fr. canal, lat. canalis)
(Marele dicţionar de neologisme)

a avea o faţă de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuite tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

canál (geogr.) s. n., pl. canáluri/canále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

canál (conductă, vas în organismele animale, cale de transmitere audiovizuală) s. n., pl. canále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

canále (bot.) s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CANÁL s. 1. conductă, tub, (înv.) jgheab, sulinar. (~ pentru scurgerea unui fluid.) 2. (ANAT.) v. conduct. 3. (ANAT.) canal central v. canal ependimar; canal cohlear v. cohlee; canal ependimar = canal central; canal medular = canal rahidian; canal rahidian v. canal medular; canal urinar v. uretră.
(Dicţionar de sinonime)

CANÁLE s. pl. (BOT.; Impatiens balsamina) (rar) balsamine (pl.), (reg.) canaluţe (pl.), copăcei (pl.), piersicel, lemn-de-apă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca can cana canal canale

Cuvinte se termină cu literele: le ele lele alele nalele