canat

CANÁT, (1) canate, (2, 3) canaturi, s.n. 1. Fiecare dintre cele două părţi ale unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării. 2. Fiecare dintre părţile mobile din care este alcătuită o uşă, o poartă, o fereastră etc. 3. Toc², pervaz de uşă. – Din tc. kanat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CANÁT¹ ~uri n. Fiecare dintre părţile mobile din care sunt alcătuite uşile, ferestrele etc. Uşă cu două ~uri. /<turc. kanat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CANÁT² ~e n. Fiecare dintre cele două părţi ale unei piei de animal tăiate de-a lungul spinării. /<turc. kanat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

canát (-turi), s.n. – Fiecare dintre părţile mobile ale unei uşi sau ferestre. – Mr. cănată. Tc. kanat (Roesler 594; Şeineanu, II, 84, Meyer 173; Lokotsch 1048; Ronzevalle 136); cf. ngr. ϰανάτι „jaluzea”, alb. kanatë, bg., sb. kanat. Philippide, II, 635, se gîndea la lat. cannata, care nu pare posibilă.
(Dicţionarul etimologic român)

canát (ind. piel.) s. n., pl. canáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

canát (parte a uşii) s. n., pl. canáturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)