canava dex - definiţie, sinonime, conjugare

canava

CANAVÁ, canavale, s.f. Ţesătură rară din fire groase de bumbac, tari şi duble, formând o împletitură de pătrate regulate şi servind la executarea unei broderii. – Din bg. kanava. Cf. fr. c a n e v a s.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CANAVÁ ~le f. 1) Ţesătură de bumbac rară şi tare, cu pătrăţele regulate, pe care se brodează. 2) fig. Planul schiţat al unei lucrări literare. [Art. canavaua; G.-D. canavalei] /<bulg. kanava, fr. canevas
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

canavá (canavále), s.f. – Ţesătură groasă servind la brodat. – Var. canafas, s.n. Mr. cănavă. Fr. canevas. Var. din germ. Kannefass, care provine tot din fr. Altă formă (înv.) a aceluiaşi cuvînt este canavaţă, s.f. cu multe var. (din it. canevaccio, cf. ngr. ϰανναβάτσον, pol. kanawac).
(Dicţionarul etimologic român)

CANAVÁ s.f. Pânză foarte rară şi tare, folosită la broderie şi la tapiserie. [< fr. canavas, cf. it. canavacciopânză de cânepă].
(Dicţionar de neologisme)

canavá (urzeală, ţesătură pe care se brodează) s. f., art. canaváua, g.-d. art. canaválei; pl. canavále
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ca can cana canav

Cuvinte se termină cu literele: va ava nava anava